Hedda Gabler
de Henrik Ibsen
Traducere: Ozana Oancea
Regie: Thomas Ostermeier
Regizor asociat: Christoph Schletz
Decor: Jan Pappelbaum
Costume: Ruxandra Busneag
Muzica: Malte Beckenbach
Video: Sébastien Dupouey
Lighting design: Erich Schneider, Carsten Sander
Asistent regie: Corina Mihaela Predescu
Producator delegat: Madalina Ciupitu
Asistent productie: Nikita Dembinski
Regia tehnica: Silviu Negulete, Vlad Isaila
Distributie:
Jørgen Tesman, profesor de istoria culturii: Richard Bovnoczki
Doamna Hedda Tesman, sotia lui: Raluca Aprodu
Domnisoara Juliane Tesman, matusa lui: Ana Ciontea
Doamna Elvstedt: Crina Semciuc
Judecatorul Brack: Marius Manole
Eilert Løvborg: Alexandru Potocean
Spectacolul Hedda Gabler a fost vazut la Sala Mare a Teatrului National din Bucuresti (Sala Ion Caramitru) pe data de 19 aprilie 2024
Hedda Gabler – Opinie LaTeatru.EU
Hedda Gabler este spectacolul de teatru care (a parut ca) a suscitat cele mai multe dispute din ultimii ani. Motivele pentru care acest spectacol a suscitat atata interes sunt multe, le voi evidentia pe parcursul acestui articol. Spun insa din start ca majoritatea criticilor adresate spectacolului sunt AMUZANTE pentru mine. Total irelevante, ca sa ma exprim altfel.
Primul lucru care trebuie evidentiat, ca introducere, ca o necesara contextualizare, este distinctia care ani buni a functionat in teatrele bucurestene: spectacole comerciale, de public, respectiv spectacole bune, “elitiste”, foarte apreciate de critici.
De cativa ani, nu imi este clar de ce, anumite spectacole de la Teatrul National din Bucuresti si de la Teatrul Bulandra au ajuns in ambele categorii: sunt spectacole foarte bune, apreciate de critici, la care este efectiv bataie pe bilete.
Hedda Gabler a ajuns in aceasta categorie, adica un spectacol asteptat cu nerabdare de oamenii de teatru (imi suna foarte urat cuvantul TEATROLOGI!) la care au dat navala si spectatorii de rand. Plus influencerii, bloggerii si vloggerii de ocazie, care au vrut sa mearga unde este la moda. Cu toata cohorta de admiratori/urmaritori care le-au urmat exemplul.
Ceea ce inseamna ca opiniile criticilor au fost mai distribuite ca de obicei. Au suscitat mai mult interes decat in mod normal. Au fost citite si de alt public, nu doar de publicul lor fidel. Ma rog, acolo unde s-a putut, caci multe articole de critica de teatru nu pot fi citite de muritorii de rand, lucru cu care acei critici chiar se lauda. Se mandresc. Criticul care nu-i fudul parca nu-i critic destul #cumarveni.
Ca sa ajung la esenta problemei, la fond, ca sa ma exprim juridic, Hedda Gabler este de-o simplitate dezarmanta. Atentie: simplu e diferit de banal! Ca sa intelegeti mai bine ce vreau sa spun, ganditi-va la IKEA. Nu stiu daca v-ati pus vreodata problema tarii de origine a mobilei IKEA: de ce IKEA este brand scandinav (suedez) si nu american, italian, francez ori coreean? De ce vine din acea parte a Europei și nu din alta? Cand veti afla raspunsul la aceasta intrebare poate veti intelege mai bine noul Hedda Gabler.
Ca sa intelegeti SI mai bine, ganditi-va ca este o poveste nordica (norvegiana) pusa in scena de un neamt intr-un teatru romanesc. Esenta este scandinava, “remixul” este german, autohtone fiind doar condimentele. Condimentele, cel putin in acest caz, nu schimba radical “reteta originala”. Lucru care iarasi a deranjat pe unii. Promit sa revin asupra ideii cateva paragrafe mai incolo.
Din pacate, pe unii ii deranjeaza simplitatea. Intai si intai pentru ca o confunda cu banalitatea. In al doilea rand, care deriva, insa doar partial, din primul, simplitatea ii face pe elitisti sa intre in aceeasi oala cu omul de rand. Ceva simplu, pe intelesul tuturor, este ceva ce intelege si ultimul om. Ceea ce este de neconceput pentru un critic, pentru un om de teatru. A mers degeaba atatia ani la teatru? Are degeaba atata experienta? A facut degeaba acea facultate cu care se mandreste peste tot si la care, in multe cazuri, chiar preda? Sa inteleaga fix ce intelege un spectator banal? Este ABSURD! DE NECONCEPUT!
Iar partea care i-a revoltat cel mai mult pe critici, faptul ca spectacolul ar fi un remake, ca ar fi fost montat fix la fel in Germania, este cel putin amuzanta. Daca nu absurda. Este ca si cum ai acuza un bucatar chinez ca gateste la Bucuresti fix ca la Beijing. “Pune, ba, si tu niste mustar, ca esti in Romania, nu in China! Ce? Te doare mana?”
Acum cititi 3 paragrafe mai sus. Recititi acel paragraf cu “reteta originala”. Stiu, v-ati amuzat si prima data, va amuzati si acum. Eu rad cu gura pana la urechi cand ma gandesc.
Ma rog, criticii elitisti nu se vor exprima astfel si nu vor cere mustar, caci din acest motiv sunt elite. Ce am scris eu mai sus este traducerea pentru vulgul care a indraznit sa se bucure de Hedda Gabler. Care a indraznit sa-l aprecieze. Si care, SOC SI GROAZA, a ignorat critica de teatru. A dat buzna in sala de teatru si inca o face. Si mai si idrazneste sa se ridice la final in picioare si aplaude frenetic minute in sir. Ceva de-a dreptul REVOLTATOR!
Hedda Gabler este, de fapt, o simfonie a simetriei. Este facuta aproape inginereste, chiar daca teatrul necesita si multa poezie. Pare facut de un inginer care s-a strecurat printre regizorii de teatru, dar fix ingineria asta este de apreciat la el. Uneori iti iese si inginereste. Cine are o minte indeajuns de deschisa va aprecia si asa ceva.
Decorul acela cu oglinzi mi s-a parut o gaselnita geniala. Unul ca mine regreta nespus ca nu statea in primul rand si nu se vedea in oglinda. Ma rog, eu ma uit des in oglinda, chiar daca pentru mine oglinda este de fapt camera frontala a telefonului mobila. “Selfie cam-ul”, ca sa ma exprim in cuvintele generatiei actuale.
Personajele sunt extrem de bine interpretate, fiecare dintre actori parand a fi ales perfect. Mie mi-a placut chiar si Alexandru Potocean, pe care unii il criticasera, considerandu-l mult prea inert. E drept, contrasteaza foarte mult cu Marius Manole, un judecator extrem de agitat.
De altfel, cei 2 pot fi vazuti in contrast chiar si la betie: vedem 2 manifestari RADICALE diferite ale betiei la cei 2. Credeti-ma pe cuvant: Manole beat este de-a dreptul DELICIOS!
Hedda Gabler este Raluca Aprodu, o actrita subevaluata de multi (in special de public), care aici reuseste sa-si arate adevarata valoare. O Hedda Gabler PERFECT interpretata. Si-n cazul ei a parut o alegere perfecta.
Mi-a placut mult finalul, asupra caruia nu vreau sa insist, caci mai mult decat orice in articolele despre spectacolele de teatru urasc spoilerele. Spoilere pe care bloggerii si ziaristii nu au voie sa le dea, SA LE FIE RUSINE C-O FAC, dar pe care criticii le dau cu seninatate, acestia din urma sustinand ca publicul lor este indeajuns de inteligent incat sa le ignore. Ori baga scuza aceea hilara: toata lumea stie textul, nu poate fi vorba de spoiler.
Ultima critica adusa acestui spectacol: este plictisitor. Eu chiar am impresia ca majoritatea celor care sustin asta sunt de fapt niste oameni plictisiti, oameni a caror unica calitate este ca se plictisesc. Este o parafrazare a unei replici din spectacol. Probabil pe unii chiar i-a deranjat aceasta replica, i-a lovit in moalele capului.
Pentru mine, Hedda Gabler este un spectacol cu ritm, se trage cu pistolul (si nu o singura data), se rade, se plange. Se intampla atat de multe incat chiar nu inteleg cum cineva s-ar putea plictisi. Despre spectacol pot spune multe, nu ca ar fi plictisitor.
E drept, are cateva fracturi logice, pe acestea mi s-ar fi parut mai logic, mai firesc, sa le scoata in evidenta “specialistii”. Eu vreau sa scot in evidenta doar 2:
- Ploaia mi se pare total nerealista din doua motive. Intai, desi este extrem de vizibila, geamurile acelea pe care curge apa mi se par extrem de sugestive, bine realizate, ea nu se aude. Se vede fara sa se auda, ceea ce este ceva de neinteles. Tot de neinteles este si de ce personajele care veneau de afara erau uscate complet. Nu aveau nicio picatura de apa pe ele. Deci au niste umbrele extrem de eficiente (desi chiar si asa, tot calci in balti, deci macar pantofii ar fi trebuit sa fie uzi).
- Partea legata de laptop este de-a dreptul absurda. Ai scris o carte extrem de importanta, de valoroasa, drept urmare ar trebui sa o pazesti ca pe ochii din cap. Cum face personajul nostru din spectacol? Pai o tine DOAR FIZIC, pe laptop, nu si in cloud. Ceea ce ar putea fi corect, de inteles, doar ca ia laptopul cu el inclusiv la betie si la bordel. Daca stii ca ai ceva important dupa tine, ar trebui sa nu te imbeti, macar cateva zile, pana cand acea carte ajunge la editura.
Mai sunt si alte fracturi logice, mai putin evidente, mai putin deranjante, pe care multi nici nu le-au observat. Cele de mai sus sar in ochi, sunt vizibile de la o posta.
Aceste fracturi logice nu scad foarte mult valoarea spectacolului, pe care il consider in continuare unul excelent.
Hedda Gabler este pentru mine definitia simplitatii teatrale, simplitatii artistice la modul general. Prin el as exemplifica simplitatea. As arata diferenta dintre simplitate si banalitate. Uite cum ceva simplu CA REALIZARE nu este nicidecum ceva banal!
In final, un mesaj simplu, pentru publicul simplu al acestui blog: mergeti sa vedeti Hedda Gabler!