
Hedwig and the Angry Inch
text de John Cameron Mitchell, muzica si versurile: Stephen Trask
Regia, coregrafia si cosutmele: Razvan Mazilu
Decorul: Adriana Grand
Traducerea textului: Carmen Stanciu
Traducerea versurilor: Alex Stefanescu
Lighting designer: Marian Iancu
Distributia:
Hedwig – Tudor Cucu – Dumitrescu
Yitzhak – Ana-Maria Ivan
Band-ul „The Angry Inch”:
Backing vocals – Irina Caramizaru si Cristina Danu
Pian – Johnny Bica
Baterie – Andrei Paraschiv
Chitara – Ciprian Pop
Chitara bas – Vlad Vedes
Spectacolul Hedwig and the Angry Inch a fost vazut in Sala Mare a Teatrului Metropolis
Hedwig and the Angry Inch – Opinie LaTeatru.EU
Hedwig and the Angry Inch este un nou musical semnat Razvan Mazilu, un spectacol care e mai mult teatru decat muzica, un spectacol mult mai profund, mult mai serios decat majoritatea celorlalte spectacole de-ale sale.
Tema principala a spectacolului Hedwig and the Angry Inch este iubirea, iubirea de oameni, iubirea de toate felurile, in toate formele, pentru toate tipurile de oameni.
Vizual, multi vor crede ca este un nou spectacol de propaganda LGBT, unde iese in evidenta un travestit care incearca sa-si impuna punctul de vedere, vointa. Este partial adevarat, doar 10%. Ideea este ca povestea aceasta este una veche, una in care comunitatea LGBT era cu adevarat persecutata, in care ideea schimbarii de gen era o absurditate, era catalogata drept nebunie si se trata ca atare.
Ca sa intregesc tabloul politic, personajul principal provine din Berlinul de Est, adica de dupa Cortina de Fier. Ca o completare a acestui aspect, intreg spectacolul este construit “in culise”, in “backstage”, in spatele scenei. In loc sa vedem personajul principal cantand pe marea scena, il vedem in spatele scenei, tot timpul in expectativa, tot timpul tanjind dupa marea glorie.
Aceasta senzatie permanenta de claustrofobie, de lume inchisa, este permanenta pe tot parcursul spectacolului si este tripla (3D, ca sa folosesc un limbaj cinematografic): personajul este captiv intr-un corp cu care nu prea e fericit, politic vorbind este captiv intr-o zona si intr-un sistem unde nu se poate exprima corespunzator (Estul Comunist), iar muzical vorbind este in spatele scenei, foarte aproape de succes, foarte aproape de evadare, dar niciodata acolo.
Un star extrem de bizar isi povesteste intreaga viata, ne spune la ce a trebuit sa renunte pentru libertate, ne spune spre ce tanjeste si reuseste sa isi transforme povestea lui (a ei?) in povestea noastra. Daca facem un pas si privim imaginea de ansamblu, ne dam seama ca povestea lui Hedwig (fost Hansel din RDG) poate fi povestea noastra, a tuturor. Poate fi povestea generatiei care a trait acele timpuri, in acea zona.
Pentru cine nu stie, diferenta fundamentala dintre Romania si RDG era de apropiere: Romanii care voiau sa fuga in libertate o faceau in Yougoslavia, o tara tot socialista, dar deschisa, un regim pe care noi il vedeam pe atunci drept democratic; nemtii insa, in special cei din Berlin, traiau la cativa metri de libertate, de zid, erau atat de aproape de libertate, o puteau mirosi, dar nu puteau ajunge la ea. Cam acesta ar putea fi iadul: sa vezi raiul, dar sa nu ai acces la el.
Pe partea de musical, Hedwig and the Angry Inch este o idee prea zgomotos, prea rock, pentru gusturile mele. Prea violent. Prea agresiv. Da, are sens din punct de vedere teatral, povestea are sens asa cum este ea, dar nu pot spune nicicum ca am savurat melodiile, ca abia asteptam sa se mai cante. As zice ca dimpotriva. Insa melodiile reuseau sa te introduca in atmosfera spectacolului, aveau rolul lor bine definit in poveste.
Tudor Cucu – Dumitrescu, actorul-vedeta al Teatrului Stela Popescu, reuseste din nou sa aiba un rol excelent. O interpretare foarte buna, pe care iubitorii rock-ului o vor aprecia mult mai mult.
Hedwig and the Angry Inch este un spectacol foarte bun, mai mult teatru decat musical, foarte zgomotos si foarte intens. Unii cauta asa ceva, altii dimpotriva, evita astfel de spectacole pentru ca-i obosesc, ii storc de energie. Sunt de acord cu ambele categorii de persoane, caci desi spectacolul este bine realizat si pe mine m-a pus pe ganduri, am iesit din sala de teatru parca stors de energie. “Cu capu’ mare”.
2 thoughts on “Hedwig and the Angry Inch – Teatrul Stela Popescu”