Iarna de Jon Fosse – Teatrul Nottara

Iarna de Jon Fosse
Traducerea: Carmen Vioreanu
Adaptarea: Anca Maniutiu
Regia: Mihai Maniutiu
Scenografia: Adrian Damian
Coregrafia: Andrea Gavriliu
Light design: Cristian Simon si Andrei Florea
Sound design: Vladimir Ivanov
Distributie:
Catrinel Dumitrescu
Andreea Gavrila
Andi Vasluianu
Stefan Lupu
Spectacol nerecomandat minorilor sub 14 ani.
In spectacol este folosita lumina stroboscopica, care poate induce convulsii persoanelor care sufera de epilepsie.
Locatie: Teatrul Nottara (se va juca si in cadrul Fest(in) pe Bulevard, in sectiunea Premiere in Fest(in)).

Iarna de Jon Fosse – Opinie LaTeatru.EU

Minerva Lacatusu (ImperiaCultura.RO):

Weekendul trecut am fost la Bucuresti. Am fost la Bucuresti dupa multe luni si m-am gandit sa merg la teatru. Nu mai fusesem niciodata la un teatru in capitala si Providenta a facut sa incep cu Teatrul Nottara. Mi-am inceput dimineata vizionand spectacolul „Familie de artisti”, iar la ceas de seara am vizionat „Iarna”.

Iarna este un spectacol de Jon Fosse, in regia lui Mihai Maniutiu, care se vrea a fi o poveste de dragoste, stranie si enigmatica. Din distributie fac parte Catrinel DUMITRECU, Andrea GAVRILIU, Andi VASLUIANU si Stefan LUPU.

Prima impresie? Probabil cel mai interesant decor, mai ales prin simplitatea lui, pe care l-am vazut pana in prezent la un spectacol de teatru, completat de jocuri de lumini si sunet care te introduc intr-o lume paradoxala, dandu-ti impresia ca visezi, fiind treaz.

Povestea este expusa in doua planuri, paralele, care fuzioneaza: dans si joc scenic cu voce si gesturi, intr-o lume in care pasiunile si dorintele reprimate pun stapanire pe universul uman, inserand astfel un blocaj comunicational dat de senzatiile de izolare si neliniste.

Actiunea spectacolului, daca o putem numi asa, se centreaza in jurul unei povesti despre singuratate si iubire, pe care mi-am dat toata silinta sa o inteleg. Probabil, gusturile mele in materie de teatru se indreapta mai putin catre aria abstractului si mai mult catre amestecul de teatru traditional cu influente moderne.

Mi-am dorit foarte mult ca logica mea sa o intalneasca pe cea a spectacolului, lucru care, din nefericire, nu s-a intamplat. Actorii nu erau sincronizati in miscarile de dans, insa nu stiu daca acest fapt era voit sau, pur si simplu, nu au repetat suficient impreuna. Mi-au dat sentimentul de nesiguranta si nepregatire. Pentru mine, „Iarna” nu reprezinta un spectacol pe care sa doresc sa il revad, dar, cu siguranta, voi mai merge la Teatrul Nottara pentru a viziona alte si alte spectacole.

Indiferent de ceea ce cred eu, cert este ca oamenii au gusturi diferite, asadar, va invit la teatru! Va invit sa vedeti „Iarna” si sa va explorati spiritul artistic prin intelegerea abstractizarii sentimentelor de iubire si singuratate, atat de bine evidentiate in spectacol.

Emil Calinescu (LaTeatru.EU, Cinemil.Ro, EmilCalinescu.eu):

La Teatrul Nottara am vazut, de-a lungul timpului, spectacole de la bune in sus. Nu imi amintesc vreun spectacol de care sa fi fost dezamagit. Principala caracteristica a spectacolelor de aici era comercialitatea lor, o comercialitate pozitiva, deloc absurda si, mai ales, deloc vulgara. Desi nu sunt pudic, nu-mi surade ideea de a pune sani goi pe scena pentru a atrage spectatori. Sanii aceia goi pot avea logica in spectacol si sunt de acord sa fie pusi, insa de multe ori vulgaritatea, fizica ori verbala, acopera goliciunea teatrala.

Spectacolul Iarna, din pacate, a reusit sa ma surprinda negativ in ambele sensuri. Pe de-o parte, este un spectacol abstract, deloc comercial, deloc specific unui teatru de bulevard (si mai ales unui Fest(in) pe Bulevard). In plus, goliciunea teatrala (sau, ma rog, absenta logicii, pe care n-am prins-o oricat m-am straduit) este acoperita de nuditate. Alte puncte de atractie: anuntul ca este interzis minorilor sub 14 ani (ce e interzis e interesant) si distributia. Andi Vasluianu, un actor popular si comercial, ar trebui sa atraga publicul spectator in sala de teatru. Deci 3 chestiuni comerciale adaugate unui spectacol deloc comercial (sa nu spun chiar anti-comercial).

Desi aici, pe blogul teatral, fac asta rar, am rugat-o pe Minerva sa scrie (si) parerea ei. Asa mi s-a parut normal. Nu, se pare ca nu sunt singurul care nu apreciaza adevarata arta teatrala. Curiozitatea mea este cine o apreciaza? Care este publicul tinta al acestui spectacol?

Nu zic sa nu mergeti, dimpotriva: mergeti in sala de teatru, vedeti Iarna si astept sa ma contraziceti. De fapt, astept sa-mi explicati spectacolul. Iar daca vreti sa-i gasesc musai o calitate, una pe care Minerva n-a subliniat-o, acea calitatea este durata: putin peste o ora. Macar atat 🙂 Salutari TEATRALE tuturor!