Imblanzirea scorpiei – Ateneul National din Iasi

Imblanzirea zilei
dupa William Shakespeare
Regizor: Razvan Oprea
Asistent regie: Erica Moldovan
Regizor Tehnic: Alexandru Amarghioalei
Scenograf: Simona Marcu
Costume: Alina Dinca Puscasu
Coregraf: Ancuța Macovei
Sunet: Andrei Pop
Lumini: Alexandru Tarateanu/ Cristi Bortos
Distributie:
Petruchio – Paul Ipate
Catarina – Erica Moldovan
Baptista – Dumitru Florescu
Bianca – Alexandra Paftala
Grumio – Codrin Danila
Lucentio – Mara Lucaci
Tranio – Florin Gorgos
Gremio – Malina Balcan
Hortensio – Gelu Ciobotaru
Vincențio – Razvan Grosu
Biondelo – Mariana Dumitrache
Pedagogul – Alin Zara
Văduva/regizor de platou- Ioana Aciobanitei
Spectacolul Imblanzirea scorpiei a fost vazut pe data de 9 noiembrie 2023 la Sala Liviu Ciulei a Teatrului Bulandra din Bucuresti, in cadrul mini-turneului bucurestean pe care Ateneul National din Iasi il are in Capitala

Imblanzirea scorpiei – Opinie LaTeatru.EU

Imblanzirea scorpiei nu este un text feminist. Feminismul nu exista acum 400 de ani. Insa montarea lui intr-o cheie feminista, specifica epocii actuale, nu este un lucru neaparat gresit. Unii stramba din nas, asa cum stramba la orice incercare de a modifica sfintele texte ale lui Shakespeare (ori ale altor clasici, gen Caragiale ori Moliere), altii sunt in extaz. Mai sunt, cumva la mijloc, cei care trec dintr-o tabara intr-alta: care initial erau oripilati de ceea ce vedeau pentru ca la final sa cada pe spate. In sens contrar nu cred s-ar putea trece, desi n-as baga mana-n foc.

Razvan Oprea a colaborat cu Paul Ipate in mai multe spectacole. Eu l-am vazut in Totul sau nimic si in spectacolul O farsa de doi lei, ambele fiind produse de compania independenta Wonder-Theater. Nu stiu daca este cu adevarat actorul sau preferat, insa este cert ca cei 2 colaboreaza excelent si se apreciaza reciproc.

Paul Ipate, un actor de comedie prin excelenta, primeste un rol greu, trebuind sa un Petruchio extrem de atipic. Un Petruchio care dupa pauza sufera o transformare radicala. Nu intru in detalii, va trebui sa-l descoperiti singuri.

Inovatia, care mie mi se pare marele defect al spectacolului, este urmatoarea: noi asistam nu la un spectacol de teatru, ci la FILMAREA unui spectacol de teatru. La inceput, regizoarea de platou Ioana (acesta este numele ei real: Ioana Aciobanitei) da publicului indicatii: cum e cu aplauzele, cum e cu rasetele, testeaza si ceva reactii dezaprobatoare, cam tot ce se face atunci cand se filmeaza ceva cu public. Un show televizat cu public. Problema e ca o vedem pe Ioana pe tot parcursul spectacolului, undeva in fata scenei ori langa scena, incitand publicul la aplauze. Problema cu ea este ca pe mine, ca spectator, m-a impiedicat sa TRAIESC spectacolul.

Un spectacol bun este un spectacol care reuseste sa ma aduca acolo, in acea perioada de timp si in acel spatiu, care ma face sa empatizez cu drama personajelor, care ma face sa cred ca ele sunt reale. In acest caz, mi se amintea dupa fiecare scena ca tot ce vad eu este ENTERTAINMENT PENTRU TELEVIZIUNE.

Ok, in partea a doua a spectacolului inteleg care a fost rolul acestui artificiu regizoral, are sens din punct de vedere teatral, nu este doar un snobism teatral inutil, asa ca ramane sa stabiliti voi care parte castiga: cea intunecata ori cea luminoasa? Paharul este pe jumatate gol sau pe jumatate plin?

Spectacolul se doreste a fi o satira la adresa satirei lui Shakespeare, se doreste a reliefa patriarhatul din acea perioada, insa as fi preferat sa vad mai mult teatru si mai putin entertainment TV jucat in fata mea.

Da, eu nu m-am simtit la teatru, ci intr-un studio de televiziune unde am placerea, onoarea, privilegiul, sa asist la conceperea unui spectacol UNIC.

Spectacolul in sine este EXCELENT, savuros, interpretarile sunt excelente, in frunte cu cei 2 din rolurile principale, Paul Ipate si Erica Moldovan (senzationala actrita! toti barbatii din sala O SORBEAU din priviri!), il recomand oricui cu placere. Este tipul de spectacol pe care l-as revedea oricand, tipul de spectacol unde nu poti face spoilere, unde te duci sa-l savurezi, sa te bucuri de el. O adevarata placere sa asist la el.

E drept, spectatorul iubitor de teatru din mine ar fi preferat sa vada un spectacol de teatru si nu un show tv, dar chiar si din show-urile tv putem invata ceva, ne putem bucura de ele. Iar un show tv la care asisti este superior unuia pe care-l vezi prin sticla, oricat de subtire ar fi ea, televizorului de acasa.

Nu pot sa nu scot in evidenta un aspect pe care-l consider interesant, care m-a pus pe ganduri: Imblanzirea scorpiei de la Ateneul National din Iasi nu este SINGURA montare a feminista a acestui text. Mai este o montare feminista, regizata de Leta Popescu, la Nationalul Clujean. Nu vreau sa comentez in vreun aceasta coincidenta, insa trebuie sa plecati de la premisa ca eu IN GENERAL nu cred in coincidente. Altfel spus, eu cred ca exista o explicatie (de fiecare data cand scriu sintagma imi amintesc de Vacanta Mare!), chiar daca nu am aflat-o inca. Inca ma gandesc la posibile explicatii. Va las si pe voi sa meditati, sa va imaginati posibile motive.

Imblanzirea scorpiei de la Ateneul National din Iasi este un spectacol de teatru excelent pe care eu l-am trait ca pe un show tv unde am avut placerea sa fiu in public si nu in fata televizorului. Nu am putut TRAI spectacolul si nu am putut EMPATIZA cu personajele, insa am savurat show-ul. Ceea ce va sfatuiesc si pe voi sa faceti.

ps: Imblanzirea scorpiei s-a jucat, dupa cum ziceam, in sala Liviu Ciulei a Teatrului Bulandra. Detaliul pe care nu-l stiti este insa altul: eu am studiat la Facultatea de Sociologie din cadrul Universitatii Bucuresti, facultate care-si tinea orele si in cladirea de langa Teatrul Bulandra. Cica acolo pe vremuri era un camin studentesc. Ideea este ca in timpul facultatii am fost o singura data la Teatrul Bulandra. Asa ca acum, dupa 13 ani de la terminarea facultatii, de fiecare data cand ajung la acest teatru (cumva ajung destul de rar!) imi amintesc de perioada in cauza. Este o intoarcere in timp. De fiecare data imi pun problema cum as fi privit spectacolul vazut acum 13 ani, pe vremea in care eram student. Nu am de fiecare data raspunsul, insa incerc sa-mi dau seama cat de sanatoasa din punct de vedere psihic este aceasta “nostalgie”. Oare cat timp ma voi mai gandi la perioada PRIMEI studentii atunci cand merg la Bulandra?