In cadere de libera de Oleg Bogaev
Regia: Alexandru Maftei
Distributia:
Amantul, Năsosul, Muncitorul 2, Șoferul, Compozitorul – Lucian Pavel
Amanta, Sotia – Vali Pena
Ingerul – Arcadie Rusu
Detinutul 1, Mirele, Muncitorul 1, Expeditorul, Doctorul – Ciprian Chiriches / Cristian Ionita
Detinutul 2, Bodyguardul, Șeful de pompe funebre, Orbul, Diavolul – Adrian Vancica / Liviu Cheloiu
Clapaugul, Sotul, Imamul, Batranul – Bogdan Dumitrescu
Deputatul, Preotul, Regizorul, Dumnezeu – Sorin Cocis
Mireasa, Gravida – Ioana Calott / Teodora Calagiu
Sotia, Oarba – Laura Anghel
Asistenta, Batrana – Dana Voicu
Muzica: Alexandru Suciu
Costumele: Brandusa Ioan
Traducerea: Elvira Rimbu
Decorul: Andrada Chiriac
Miscarea scenica: Arcadie Rusu
Se joaca la Teatrul Nottara din Bucuresti – Sala George Constantin
In cadere de libera – Opinie Lateatru.EU
Un om zace in mijlocul drumului tau. Ce faci? Il ocolesti? Il Ajuti? Cat de empatici suntem cu cei din jurul nostru?
Pentru ca lucrurile sa fie si mai complicate, imaginati-va ca vorbim despre un drum izolat, retras si ca este posibil ca tu sa-l fi lovit cu masina? Practic, alegerea devine cu atat mai dificila: daca suni la 112 nu vei mai fi eroul, cel care a salvat viata unui om, ci sunt sanse mari sa devii calaul, criminalul, fie si din imprudenta.
Si, pentru ca acest caz sa fie SI mai complicat, omul lovit nu seamana chiar cu un om. Pare a fi om, pare a fi inger, poate fi vazut si drept animal ciudat. Oricum ar fi, este total diferit de ce vezi in mod curent. Total diferit DE TINE!
In spectacol vedem aceasta scena petrecandu-se de multe ori, de fiecare data avand alti protagonisti. Oameni ca mine si ca tine, oameni teoretic buni, empatici, multi dintre ei avand o meserie care necesita empatie, bunatate, intelegere.
De fapt, de fiecare data ma intrebam CE AS FACE EU? Vedeam ce fac ceilalti si incercam sa-i inteleg. Aveam o empatie ciudata cu agresorii, pe care, de fapt, nu-i consideram agresori, ci doar … ghinionisti. Poate, totusi, am o viziune diferita asupra ideii de agresor si de victima.
Luate distinct, toate acele situatii sunt amuzante. Sunt gaguri care starnesc hohote de ras. Cand privesti, insa, imaginea de ansamblu, cand vrei sa privesti PADUREA si nu copacii luati distinct, situatia este complet diferita. As zice ca ar trebui sa te sperie, pe unii sigur ii va speria, insa reactia mea a fost diferita. Eu mai mult am constientizat decat m-am speriat.
Nu stiu daca-i bine, daca-i rau, daca ar trebui sa fiu sau nu un exemplu pentru altii. Cel mai probabil, nu. Cu toate astea, cred care gandesc precum gandesc eu ori precum o fac cei din spectacol sunt majoritari.
Daca te vei duce la spectacolul In Cadere Libera si vei spune ca TU ai fi actionat altfel daca erai in locul vreunuia dintre cei prezenti, esti fie ipocrit, fie o exceptie demna de dat un exemplu. E drept, cu preotii (crestini ori musulmani) multi nu pot empatiza, iar asistentele si doctorii sunt, poate, de condamnat intr-o proportie mult mai mare. Eu, insa, chiar si punandu-ma in locul lor am incercat (si PARTIAL am reusit) sa-i inteleg.
De altfel, fara sa fac neaparat spoiler, caci in acest caz, ca de altfel in MAJORITATEA spectacolelor de teatru, nu putem vorbi de spoiler, cam aceasta este concluzia dramaturgului: ca niciunul dintre cei implicati nu sunt de condamnat. De fapt, cam asta este intrebarea pe care ne-o pune: desi s-au comportat APARENT inuman, de ce ar trebui sa-i intelegem pe toti acestia? De ce ei sunt, totusi, oameni?
Despre celelalte aspecte teatrale, scenografie, regie, interpretarea actorilor, va veti convinge singuri. In cadere libera este oricum un spectacol de vazut. Drept urmare, indiferent ca o veti face pentru a rade, pentru a aratat cu degetul pe CEILALTI ori pentru a EMPATIZA, pentru va pune in pielea MULTOR altora, solutia este aceeasi: mergeti la Teatrul Nottara sa vedeti In cadere libera!