Inca nu dar o sa fie
Autori: Ray Cooney & John Chapman
Regie: Serban Puiu
Scenografie: Ion Molete
Tip spectacol: comedie
Durata: 1h 45min (fara pauza)
Distributie
Gilbert Bodley: Cristi Iacob
Arnold: Gabi Costin
Janie McMichael: Alexandra Velniciuc
Harry McMichael: Vasile Calofir
Mrs. Frencham: Mirela Stoian
Mr. Frencham: Stefan Velniciuc
Sue Lawson: Irina Noaptes
Maude Bodley: Raluca Ghervan
Miss. Tipdale: Valeria Stoian
Mr. Lawson: Mihnea Nicolau
Miss. Whittington: Teodora Daiana Pacurar/Claudia Ene
Spectacol vazut pe data de 19 octombrie 2022 la Teatrul Elisabeta (in ultimul rol a jucat Claudia Ene)
Inca nu dar o sa fie – Opinie LaTeatru.Eu
Nu am scris pana acum parerea mea despre blanuri, despre hainele de blana pe care multe femei le poarta ca simbol al bogatiei, al opulentei. Evident, exista si barbati care le poarta, dar nu despre ei vorbim acum.
O femeie care poarta blanuri NATURALE are una sau mai multe dintre urmatoarele calitati, cu sau fara ghilimele:
- Este snoaba si vrea sa arate asta. Fie este femeie puternica si independenta, facand banii pe munca proprie, fie are un barbat care o intretine. In ambele cazuri, se mandreste cu asta.
- NU este ecologista, nu da 2 bani pe vulpi ori pe alte animale ce au trebuit sacrificate. Asta inseamna, insa, si ca este mai puternica si mai nepasatoare decat trendurile, decat modele trecatoare. Nu o intereseaza ce zic ori ce cred altii, confortul ei primeaza.
- Este si usor conservatoare, vintage, caci blanurile naturale nu mai sunt ACUM la moda. As zice ca in 2022 este posibil sa fie usor simpatizanta rusa, nu neaparat politic, cat mai ales cultural. In EST se mai poarta acum blanuri, iar vesticii si vesticele care poarta asa ceva sunt cele care aleg moda estica, din N motive.
Eh, imaginati-va ca spectacolul Inca nu dar o sa fie se desfasoara intr-un magazin/atelier de blanuri de lux. In acest magazin intra mai multe persoane, barbati si femei, ramanand sa descoperiti singuri sotiile si amantele fiecaruia. Cert este ca 2 dintre blanurile ce trebuiau vandute ajung succesiv prin mainile mai multor proprietare. Vedeti voi la cine raman intr-un final si de ce.
Acum recititi ce am scris mai sus si ganditi-va la 2 lucruri: la ce fel de persoane POARTA blanuri (si-si doresc sa poarte), dar si la ce fel de persoane DARUIESC asa ceva sotiei sau amantei. MAI ALES amantei.
Acum, ca deja v-am facut sa va imaginati cam cum ar arata spectacolul Inca nu dar o sa fie, cum ar trebui sa arate personajele acestuia, va invit sa mergeti sa-l vedeti. Va invit sa-l savurati alaturi de o sala PLINA a Teatrului Elisabeta, va invit sa radeti cu gura pana la urechi la un spectacol aparent haotic, la un spectacol spumos, la un spectacol altfel bine inchegat, cu ceva interactiune a actorilor cu publicul.
Pentru mine, Inca nu dar o sa fie a fost incheierea perfecta a unei zile incepute intr-un studio de televiziune. Daca tot m-am luadat dimineata la emisiune ca promovez cultura, ma rog, titlurile au apartinut televiziunii in cauza, dar mi le asum, ma reprezinta, deci trebuie sa actionez in consecinta.
Nu pot, insa, sa inchei acest articol fara sa va dezvalui un lucru: spectacolele de la Teatrul Elisabeta au un specific al lor. Nu vreau sa intru in detalii, nu vreau sa explic acest lucru, vreau doar sa retineti ca Inca nu dar o sa fie este un spectacol TIPIC pentru Teatrul Elisabeta. Restul aflati de la fata locului, daca mergeti sa-l vedeti.
ps: Inca nu dar o sa fie este bazat pe un text vechi, se desfasoara intr-o perioada in care blanurile erau la moda. Deci nu vorbim despre femei demodate, ci dimpotriva.