Infractorii – Teatrul Dramaturgilor Romani

Infractorii de Ana-Maria Bamberger
Regia: Dan Tudor
Ilustratia muzicala: Vlaicu Golcea
Scenografia: Corina Gramosteanu
Miscare scenica: Florin Fieroiu
Distributie:
Dan Tudor
Ada Navrot
Se joaca la Iosif Nagiu a Teatrului Dramaturgilor Romani

Infractorii – Opinie LaTeatru.EU

Desi de obicei fac introduceri ample, uneori mai lungi decat restul articolului, in acest caz intru direct in subiect. Si, recunosc, spectacolul Infractorii m-a surprins din mai multe motive:

1. Stiind specificul teatrului, texte scrise de dramaturgi romani, am fost surprins sa aud numele englezesti/americane ale personajelor. Deseori merg la teatru si am impresia spectacolul ar fi avut un alt impact, cel putin asupra mea, desi sunt convins ca multi altii din public gandesc/simt exact la fel, daca numele personajelor ar fi fost romanesti si nu straine. E drept, acest lucru este mult mai accentuat in cazul pieselor rusesti puse-n scena la noi, cand numele personajelor este mai greu de retinut. Cu numele englezesti nu am nimic, cu ele-s (mult mai) obisnuit, dar pentru o autenticitate sporita m-as simti mai bine dac-as auzi nume romanesti. Cel mai bun exemplu este piesa Iubirea la oameni, vazuta de mine in 3 montari diferite: la Teatrul din Arad, la Nottara si la FITS, o montare de licenta a unor absolventi de actorie. Povestea aceea poate fi oricand o poveste dintr-un sat romanesc din judetul Vaslui, Suceava ori chiar Olt. Numele acelea rusesti, insa, te trezeau la realitate si-ti spuneau, uneori parca violent, ca nu te afli in Romania, ci in indepartata Rusie. Drept urmare, inca ma intreb de ce, in cazul piesei INFRACTORII, era nevoie de aceste nume? Dorinta de a patrunde in festivaluri internationale? Dorinta de a parea o poveste universala, care s-ar putea petrece oriunde? Ori pur si simplu un snobism intelectual, manifestat la multe persoane care se lauda in gura mare ca gandesc in limba engleza? Ori poate putin din toate?
2. Am fost surprins de durata scazuta, SUB o ora, a spectacolului. Nu ma plang nici de inceput, nici de sfarsit. Spun doar ca, pur si simplu, a fost (prea) scurt. Nici nu-mi dau seama daca ar trebui sa spun neaparat ca am fost surprins neplacut. Probabil dac-ar fi durat mai mult m-as fi plans (pe buna dreptate) ca povestea a fost lungita nepermis. Pur si simplu, poate ar trebui sa incurajam dramaturgii sa spuna intr-o ora povestile care chiar pot fi spuse intr-o ora.
3. Am fost surprins placut de glumele cu brutari, respectiv cu puscariasi, spuse de personajul Chuck interpretat de Dan Tudor. Pe multe dintre ele le stiam, dar spuse de un personaj din acele glume, de un brutar si, ulterior, de un (fost) puscarias, suna altfel. Orice gluma suna mult mai bine daca este spusa de persoana corecta.
4. Am fost surprins de cat de bine i se potrivea rolul lui Dan Tudor. Nu doar ca el este si regizorul, deseori regizorul spectacolului isi alege pentru el cel mai potrivit rol, dar mai sunt si 2 aspecte interesante care merita subliniate. Primul dintre ele, pe care-l observa foarte putini, este legat de supratitrare: daca urmaresti pe parcursul spectacolului supratitrarea iti dai seama cat de mult improvizeaza acesta. O supratitrare care parea deseori din alt film/spectacol, care pentru mine, insa, a fost un semn bun. Un al doilea aspect, care explica totul, este semnalat pe site-ul teatrului, pe pagina aferenta spectacolului: dramaturgul Ana-Maria Bamberger, autoarea acesei piese, a gandit din start rolul pentru Dan Tudor. Intr-adevar, pare ca nimeni altcineva nu poate interpreta acest rol la fel de bine. Totodata, pare ca nu se strofoca deloc, ca joaca totul extrem de natural. Pare ca isi joaca propriul rol.\
5. Am fost surprins cat de multe lucruri poti spune despre 2 personaje intr-un timp atat de scurt. In mai putin de o ora (de fapt, in jur de 50 de minute) am aflat foarte multe despre fostul brutar Chuck si despre victima care-i devine prietena.
6. Am fost surprins sa vad cat de repede pot fi convins sa empatizez cu … Infractorii. Ma rog, cativa prieteni fanatici imi spun ca din punct de vedere politic empatizez prea mult si prea des cu … Infractorii. Vreo 2 dintre ei mi-au marturisit astazi ca ducandu-ma la spectacolul Infractorii am dovedit … consecventa.
7. Sunt surprins ca am gasit deja 6 lucruri care m-au surprins la acest spectacol. Acest punct 7 este pus doar pentru ca nu-mi placea sa fie doar 6 🙂

Va mai zic doar sinopsisul spectacolui si gluma care a lipsit. Asadar, autoarea piesei, Ana-Maria Bamberge, ne intreaba:

Ce-ai face daca un incendiu a distrus tot ce aveai, asigurarea nu plateste, banca refuza sa-ti acorde credit si sotia te anunta ca familia se va mari curand? Si – daca asta face din tine un … infractor?

Acum, sa va zic cel mai bun banc cu brutari pe care-l stiu:

– Care-i asemanarea dintre o paine arsa in cuptor, o fata inecata in fantana si o femeie gravida?
– In fiecare caz NU A FOST SCOASA LA TIMP!

Am ramas surprins (iata ca am gasit si al saptelea punct) ca nu am auzit aceasta gluma. In fond, brutarul avea (prea) multi copii, painea a ars (cu brutarie cu tot), doar fata inecata lipsea. Dar, dupa mine, acesta nu ar fi trebuit sa fie un motiv pentru care aceasta gluma sa fie omisa. Sau, cine stie, la cat de mult a improvizat Dan Tudor, la o viitoare reprezentatie va fi spusa si ea.

Mergeti sa vedeti si sa aplaudati … Infractorii. Nu va fac niciun rau, nu va vor cauza stres, batai de cap ori rani. Doar ras si buna dispozitie. Pe cuvant de … fan al Infractorilor 🙂