Ingerul cazut la pat si alte ritualuri de intoarcere
de Stefan Caraman
Regia: Cristian Bajora
Distributie:
Bianca Marinescu
Alex Vlad
Radu Catana
Eduard Pauna
Ionut Iftimiciuc
Iulian Sfircea
Dorin Enache
Carla Mihai
Gratiela Popa
Claudia Morosanu
Andreea Bosneag
Cristian Bajora
Ingerul cazut la pat si alte ritualuri de intoarcere – Opinie LaTeatru.EU
Cristian Bajora este de meserie regizor. Detine Teatrul In Culise, detine scoala de actorie Teen Media Academy. In aceste ipostaze l-am cunoscut, este foarte bun in ambele meserii: de regizor si de organizator. Pana acum, pana la spectacolul Ingerul cazut la pat si alte ritualuri de intoarcere, nu-l vazusem si-n postura de ACTOR.
Credeti-ma, am avut o revelatie. El este EXCELENT ca actor, avand un rol fabulos. Este ultima sceneta, ultima povestire din cele 6, insa este preferata mea. O tipa isterica (Andreea Bosneag, excelenta si ea in rol) isi intalneste pe o banca din parc fostul iubit. Si incepe sa-i spuna totul despre relatia lor, cum s-a terminat, cum a plans ea ulterior, incep reprosurile, atat la adresa lui, cat si la adresa ei. Pe cat de isterica era ea, pe atat de inert era el. Efectiv el era stana de piatra. Daca as vedea o astfel de scena intr-un film as fi zis ca e un efect vizual, in filme se poate orice. Cand vezi, insa, in teatru asa ceva iti dai seama de realismul scenei. Da, actorul Cristian Bajora (irelevant ce nume are in sceneta) a stat minute bune stana de piatra. Pana cand a stat si cum se termina intreaga scena va las pe voi sa descoperiti.
Spectacolul Ingerul cazut la pat si alte ritualuri de intoarcere este format din 6 scenete distincte, cu personaje si actori diferiti, unde toate aceste scenete vorbesc despre … reveniri. Cand vrei sa revii la oameni … care nu te doresc, oameni care s-au obisnuit cu absenta ta, revenirea este imposibila.
Nu vorbim doar de iubirea sexuala, dintre un barbat si o femeie, ci si la iubirea materna, la iubirea dintre o mama si fiica plecata in strainatate. Fiica reintoarsa in tara constata ca familia nu este atat de fericita de intoarcerea ei, ca sa dau doar un alt exemplu, dintr-o alta sceneta.
Revenind la scena de final, poate creierul meu este setat in asa fel incat sa retina scena finala, care cumva sterge toate celelalte scene. Desi tin minte celelalte scene, ca tematica, stiu si actorii, scena finala imi pare atat de proaspata in minte de parc-as fi vazut-o acum cateva minute. Poate si pentru ca m-a impresionat, nu zic nu.
Insa este vorba si de prezenta regizorului. Sunt de parere ca atunci cand regizorul apare intr-un spectacol, fie si intr-un rol secundar (aici, fiind vorba de scenete distincte, nu avem roluri principale si secundare), rolul sau este unul cheie. In acest spectacol, rolul sau mi se pare deopotriva MEMORABIL si EMBLEMATIC pentru mesajul spectacolului. Pentru mine, faptul ca acel rol este jucat de REGIZORUL spectacolului este un mesaj, unul de care trebuie sa tin cont.
In final, trebuie sa va spun ca unii considera Ingerul cazut la pat si alte ritualuri de intoarcere drept o continuare a spectacolului Anti Love Story. Eu nu le vad asa. Le vad pur si simplu complementare, doua fatete ale aceleiasi monede. Pot fi vazute in orice ordine, pot fi intelese separat. Nu exista o ordine logica ori cronologica a lor.
Mergeti sa vedeti Ingerul cazut la pat si alte ritualuri de intoarcere si cu siguranta o sa va piara cheful sa reveniti la persoane ori locuri trecute. Ori, cine stie, datorita lui o sa vi se faca dor de astfel de persoane, o sa constientizati importanta lor. Eu nu va spun ce efect a avut asupra mea, las acest mister pentru alta data. Eventual pentru un articol pe un alt blog. 🙂