Intriga de Jaime Salom
Regia: Ricard Reguant
Distributie:
Mihai Calin
Serban Pavlu
Medeea Marinescu
Cristi Iacob
Ilona Brezoianu
Produs de Teatrul Avangardia, vazut la Cinema Pro
Intriga – Opinie LaTeatru.EU
V-am scris, in mai multe randuri, despre unul dintre of-urile mele teatrale: de ce atatea putine piese politiste puse in scena? Posibile explicatii putem gasi multe, rezultatele sunt, insa, cele care ne intereseaza:
– Un anumit public, cel pasionat de povesti politiste, este gonit din salile de teatru, acesta gasindu-si povestile preferate mai degraba in filme;
– Creierul spectatorului este foarte solicitat la povestile politiste, excluderea lor de pe scenele teatrale privandu-l pe acesta de un exercitiu de gandire extrem de util. Solicitant, dar frumos.
In spectacolul Intriga, avem de-a face cu tipul de poveste politista care ma pasioneaza pe mine: fiecare persoana, din spectacol, ascunde ceva. Fiecare persoana este suspecta, fiecare persoana a facut ori a planuit ceva. Fiecare persoana se face vinovata de ceva. Caci, de fapt, nu avem personaje pozitive ori negative. E drept, cu o singura exceptie, pe care o veti descoperi singuri.
Povestea este simpla: un afacerist cunoscut (Serban Pavlu) decide sa-si insceneze moartea. Scopul sau era triplu: voia sa-si incaseze asigurarea de viata, voia sa iasa din scena inainte de daramarea imperiului sau si … Ma rog, al treilea scop il aflati singuri.
Pentru asta, isi ia drept complici pe sotia sa (Medeea Marinescu) si pe amantul acesteia, cel mai respectat cardiolog din oras (Mihai Calin), acesta din urma fiind cel care urma sa ii scrie certificatul (fals) de deces.
Doar ca lucrurile nu sunt deloc atat de simple precum par la prima vedere. Nu va mai zic nimic din spectacol, va mai zic doar celelalte 2 persoane: asistenta doctorului, interpretata de Ilona Brezoianu, si fostul coleg al doctorului, ajuns acum politistul care investigheaza cazul, interpretat de Cristi Iacob.
Acum, fara sa va fac spoiler, caci aici povestea este de baza, va sfatuiesc sa fiti atenti la fiecare detaliu, la fiecare replica a personajelor si, mai ales, la modul in care reactioneaza acestea la aflarea vestilor. Sunt, ca-n orice poveste politista, indicii peste tot, doar ca abia la final te prinzi ce inseamna fiecare.
Eu m-am prins doar in proportie de 40% cum sta treaba, finalul efectiv nu poate fi nicicum anticipat. Suspansul este excelent dozat, aici nu am absolut nicio obiectie de facut. Am intuit ceva, trebuia sa mai fi intuit, insa din pacate nu am dat atentie tuturor detaliilor. Unele lucruri erau evidente, altele nu erau deloc precum pareau.
Interpretarile sunt si ele foarte bune, aici exceland Cristi Iacob (in rolul detectivului) si Mihai Calin, in rolul medicului.
As avea ceva obiectii, insa, cu privire la decor, tot spectacolul desfasurandu-se in cabinetul doctorului cardiolog, doar ca acel cabinet semana mai degraba cu un cabinet psihologic ori al unui medic psihiatru, avand inclusiv … canapea. Nu zic, canapeaua este utila in spectacol, este folosita, ca sa zic asa, dar nu stiu daca-si avea locul acolo.
Iar daca va vorbesc despre vestimentatie, iarasi nu ma pot abtine sa nu intreb cum de medicul si asistenta nu au pe ei halat? Nici macar o data nu apar in halat
Sa nu mai zic de premisa initiala: de ce un cardiolog semnase certificatul (fals) de deces? Nu exista medici LEGISTI pentru asta? Nu este clara modalitatea prin care medicul a gasit corpul (neinsufletit) al cunoscutului afacerist. Este singurul aspect lasat neexplicat pana la final.
Daca voi revedea spectacolul, voi fi mai atent la decord. Poate-s lucruri care mi-au scapat. Poate l-am privit prea superficial, atras fiind de firul epic al povestirii.
Cel care a scris piesa a scris o poveste foarte faina din punct de vedere politist, dar din punct de vedere medical a stat un pic mai prost. Probabil medicii care vor asista la spectacol vor putea explica mai in detaliu. Sau poate sunt eu prea scrupulos din acest punct de vedere.
Recomand cu caldura spectacolul Intriga, atat datorita povestii (una dintre putinele povesti politiste puse-n scena in teatrele bucurestene), cat si datorita interpretarilor. Si incercati sa anticipati finalul. Sunt curios daca reuseste cineva sa faca asta 🙂