Iubirea la oameni – Teatrul Nottara

Iubirea la oameni de Dmitri Bogoslavski
Regia: Evghenia Berkovici
Distributia:
Liuska, sotia lui Kolia – Ada Navrot
Serghei – Ion Grosu
Kolia – Dani Popescu
Ivan – Sorin Cocis
Olga Borisovna, mama Liuskai – Anca Bejenaru
Lidia Fiodorovna, mama lui Serghei – Anda Caropol
Nastia, sotia lui Ivan – Sorina Stefănescu
Maşka, vanzatoare – Carmen Florescu
Ciubasov – Vlad Trifas
Olga, iubita lui – Carmen Lopazan / Raluca Juganaru Grosu
Muzica: Vlad Trifas
Scenografia: Ksenia Sorokina
Traducerea: Raluca Radulescu
Asistenţa de regie: Adela Biţica
Audiență: N16 – Nerecomandat sub 16 ani
Durata: 2h 10min (cu pauza)
Locatie: Teatrul Nottara

Iubirea la oameni – Opinie LaTeatru.EU

Se spune ca un critic adevarat de teatru este acela care poate alege intre mai multe montari ale aceleiasi piese, care se uita, intai si intai, la partea teatrala a spectacolului. La multe dintre spectacole ei stiu deja textul, au citit piesa, asa ca nu pot fi surprinsi decat de montare.

Personal, nu m-am considerat si nu ma voi considera niciodata critic. Sunt blogger, drept urmare voi scrie INTOTDEAUNA despre trairile mele, despre ce a atins in mine un spectacol (ori un film). Eu ma consider si ma voi considera intotdeauna un spectator (de teatru sau de film) ceva mai experimentat. Nu un critic, nicidecum.

In cazul spectacolului Iubirea la oameni am avut ocazia sa vad 2 montari in decurs de cateva luni. Intai la Arad, inaintea festivalului FITCA 2016, am fost invitat de Teatrul Clasic Ioan Slavici sa vad avanpremiera spectacolului Iubirea la oameni. Ulterior, la Teatrul Nottara din capitala se joaca o noua montare. Care este mai buna, care este mai slaba, care regizor e mai bun, care actori joaca mai bine …  ori alte intrebari PUR teatrale nu sunt de mine. Nu ma pot pronunta si, sincer, chiar daca as avea o vaga impresie in acest sens, tot nu as spune-o public.

Ce pot spune CU SIGURANTA si, repet, este STRICT o impresie sunt urmatoarele lucruri:

1. Montarea de la Nottara m-a introdus mai mult in lumea spectacolului. Nu stiu exact motivele: regia, decor, scenografia, personajele, nu as putea spune. Stiu doar ca m-am simtit acolo, in mijlocul actiunii.

2. Finalul este diferit. Nu am citit piesa originala, ruseasca, spun doar ca se termina diferit. Ceea ce e bine, daca le vedeti la interval scurt de timp intre ele, tot veti fi surprinsi. Intr-un fel sau intr-altul, depinde de perspectiva.

3. Indiferent de forma si de final, spectacolul are aceeasi idee: iubirea la oameni, sub toate formele ei.

Piesa, in sine, poate fi caracterizata drept bolnava, personajele te sperie de-a dreptul. Nu prea poti tine cu niciunul, cu totii au mari probleme la mansarda, in felul lor. Fiecare este vinovat, in felul sau, de ceva. Fie si prin pasivitatea sa. Fie si prin conservatorism, comoditate.

In articolul precedent vorbeam despre alcoolism. Teoretic, el este problema centrala a piesei. Teoretic. Practic, problemele sunt altele, alcoolul fiind, aparent, rezolvarea lor. Alcool care, bineinteles, genereaza alte probleme.

Problema, de fapt, este acel sat si faptul ca majoritatea locuitorilor sai nu-si vedea viata in alta parte. E ca si cum ai sta intr-o inchisoare deschisa, din care poti oricand sa pleci, dar nu vrei sa pleci.

Din acel sat unul plecase la Moscova si isi gasise acolo pe cineva, insa chiar si asa, nunta urma sa aiba loc in sat. Deci, cumva, desi universul sau se largise, tot acolo voia sa faca acest pas important.

Daca ar fi vreun motiv pentru care sa va recomand Iubirea la oameni, spectacolul cu acest nume zic, acel motiv ar fi asemanarea izbitoare cu Romania zilelor noastre. Asemanarile le veti gasi singurei, nu vi le voi dau eu mura-n gura. Mergeti la Nottara ori la Arad, daca locuiti acolo, si le veti descoperi singuri. Sau la Sibiu, ca am inteles ca se joaca si acolo o alta adaptare.

Nu, nu va pot spune care adaptare e mai buna, care e mai fidela. Pentru asta trebuie sa intrebati criticii de teatru. Iubirea la oameni oricum este diferita de la persoana la persoana, fiecare o vede in felul sau, o apreciaza in felul sau. Salutari TEATRALE tuturor!