Jocuri in curtea din spate – Teatrul de stat din Constanta – X FEST – Festivalul de Teatru Tanar Excelsior 2023

Jocuri in curtea din spate

Jocuri in curtea din spate
de Edna Mazya
traducerea Ada-Maria Ichim
DISTRIBUTIE
Dvori / Procuroare: ECATERINA LUPU
Asaf / Avocat: ANDREI BIBIRE
Gidi / Avocat: CATALIN BUCUR
Sela / Avocat: THEODOR SOPTELEA
Șmulick / Avocat: STEFAN MIHAI
ECHIPA DE CREATIE
Regia: DIANA MITITELU
Lighting design: CRISTIAN NICULESCU
Ilustratia muzicala: DIANA MITITELU
Vazut pe data de 12 octombrie 2023, la Teatrul Mic din Bucuresti, in cadrul X FEST – Festivalul de Teatru Tanar Excelsior 2023

Jocuri in curtea din spate teatrul de stat din Constanta

Jocuri in curtea din spate – Opinie LaTeatru.EU

 

Spun din start: sunt sub impulsul dezbaterii care a avut loc la finalul reprezentatiei din cadrul X FEST – Festivalul de Teatru Tanar Excelsior 2023. Da, teatrul ar trebui sa fie dezbatere mult mai des, sunt texte care chiar asta fac, invita la dezbatere, la dialog, unul rational, argumentat, coerent, nu unul plin de ranchiuna si de ura.

Si mai spun ceva, tot ca introducere: eu mai vazusem o montare a textului acum 4 ani, intitulata De-a baba oarba. Ceea ce inseamna ca pe mine nu ma putea soca povestea. Era mai detasat si mai neutru decat multi spectatori din sala. M-am dus sa vad montarea, sa vad artificiile regizorale (destul de multe si toate bune), m-am dus sa ma BUCUR de teatru, chiar daca acest cuvant nu este 100% potrivit in acest context.

Da, la acea dezbatere de dupa s-a vorbit si despre asta, despre rasete. Cum de unii spectatori SI-AU PERMIS sa se distreze, sa rada, la un spectacol atat de serios. Recunosc, m-am aflat printre ei si nu mi-e rusine sa recunosc.

Pana sa va spun de ce am ras, ce a fost atat de amuzant, trebuie sa va spun despre ce-i vorba in spectacol: o eleva de 14 ani acuza 4 elevi de la acelasi liceu ca au violat-o. Spun ACUZA CA AU VIOLAT-O si nu spun din start ca AU VIOLAT-O pentru ca asa incepe spectacolul: cu un proces in care ea este victima acuzatoare, iar cei 4 sunt acuzatii. Pe parcursul spectacolului vedem ca asa au stat lucrurile, vedem cum s-au petrecut toate, insa din pacate mai vedem un lucru: mai vedem un proces care decurge cat se poate de gresit.

Vedem niste interogatorii care au loc EXACT cum ar trebui sa NU aiba loc, vedem un proces fara judecator (judecatorii suntem noi, spectatorii) si vedem exact ce vedeti si voi citind distributia: procuroarea gandeste exact ca victima (si se comporta ca si cum EA ar fi fost cea violata), iar avocatii apararii gandesc EXACT ca inculpatii (comportandu-se de parca EI au fost acuzati).

Nu vreau sa va zic pedepsele pe care personajele spectacolului le primesc la final, le veti descoperi singuri, insa vreau sa va dezvalui un alt lucru, poate la fel de important: spectacolul se bazeaza pe un caz real din Israelul anilor 90. Va rog faceti abstractie despre Razboiul din Israel, care a inceput de cateva zile. Este un subiect important, nu bagatelizez problema, doar ca subiectul spectacolului este altul.

Eh, dezvaluirea este de fapt alta: in cazul real, inculpatii au fost INITIAL achitati, considerati nevinovati (mai precis: probe neconcludente); ulterior au avut loc proteste de strada si la apel au fost condamnati. Este ceea ce eu as numi JUSTITIE FACUTA LA PRESIUNEA STRAZII.

La dezbaterea de la finalul spectacolului, despre care v-am zis la inceputul articolului, s-a discutat despre latura morala a problemei. Desi discutia a fost moderata de un avocat, un tiz de-al meu, Emil Tatu, ea a virat foarte repede spre moralitate.

Emil Tatu a facut la un moment dat si un mic joc, unul care mi-a placut. Ne-a pus sa inchidem ochii si sa ridice mana cine considera ca victima SI-A CERUT-O. Rezultatul, conform spuselor moderatorului (doar el putea vedea cine ridica mana), a fost de 10%. Deci 10% dintre participanti au ridicat mana.

Aici, pentru ca am interpretat altfel intrebarea, trebuie sa-mi fac o mica Mea Culpa: am ridicat si eu mana. Problema, cel putin in cazul meu, desi am aflat ulterior ca nu am fost singurul care am interpretat astfel, a fost urmatoarea: eu am ridicat mana pentru ca SUNT CONVINS ca ei AU FOST CONVINSI ca ea si-a cerut-o. Eu am incercat sa gandesc ca ei.

Eu, la varsta de aproape 37 de ani de ani, cu educatia mea, cu experienta mea de viata, nu voi putea afirma NICIODATA ca o femeie si-o cere. Ca este vinovata. Mai ales o pustoaica de 14 ani. Dar conform desfasurarii spectacolului, conform povestii, NU MA MIRA ca niste pustani de 17 ani (ma rog, nu chiar toti, vedeti exact de ce) au interpretat astfel. GRESIT. Complet gresit.

De altfel, tot moderatorul discutiei de dupa a mai facut o dezvaluire: la Constanta, la dezbaterile de dupa, au fost mult mai multe maini ridicate. Nu pentru ca publicul constantean ar fi inferior celui bucurestean, ci pentru ca acolo in sala erau multi elevi si studenti. Altfel spus, cu cat media de varsta a spectatorilor este mai scazuta, cu atat creste numarul celor care vor ridica mana.

Cu cat esti mai imatur, cu atat sunt sanse mai mari sa interpretezi astfel lucrurile.

Si da, eu am incercat sa ma pun in locul lor, am incercat sa gandesc ca un pusti de 17 ani. La 37 de ani imi da eroare, chiar NU VREAU sa ma gandesc la Emil Calinescu de acum 20 de ani, imi ESTE FRICA sa fac asta, sunt CONVINS ca este un rationament gresit. Dar sunt la fel de convins ca MATURITATEA ma face sa trag aceasta concluzie. Maturitatea vine atat din bagajul educational si cultural, cat si din experienta de viata.

Daca as fi fost moderator, as fi intrebat SI altceva la final de tot (din pacate, dezbaterea se prelungise deja prea mult, nu am putut cere asa ceva): sa ridice mana cine ar da verdictul ACHITAT pentru cei 4! In aceleasi conditii: cu ochii inchisi!

In Romania, Israel ori alte tari europene, ce crede poporul este irelevant. Este relevant doar in cazul unor proteste de strada ori in cazul unei dorinte de modificare a legii. Altfel, decizia se ia exclusiv de catre judecator. O decizie LEGALA si RATIONALA.

In Anglia si SUA, insa, acest caz ar fi mers la o curte de juri. Decizia ar fi fost luata de niste jurati. De niste oameni simpli, ca mine si ca majoritatea spectatorilor din sala. Si dati-mi voie sa cred ca foarte putine curti de juri ar fi dat VINOVAT in UNANIMITATE! As zice NICIUNA (caci decizia trebuie luata in UNANIMITATE! TINETI MINTE ACEST CUVANT!).

Trebuie sa va vorbesc si despre rasete. De ce spectatorii rad la spectacolele care NU sunt comedii. Contextul e simplu, vi-l reamintesc: aflam din start ca este un proces si vedem, inca din prima scena, prima secunda, cum o tipa (nu stim din start cati ani are) urla ca a fost violata. Deci stim din start despre ce-i vorba.

Si totusi unii au gasit lucruri amuzante in spectacole. Nu vreau sa vorbesc in numele altora, ci iar voi vorbi despre mine. Este blogul meu, loc unde vorbesc despre mine. Asadar, eu am ras din fix 3 motive:

  1. Eu rad la scene penibile, chiar daca nu ar trebui sa rad. Ras din acela amar. Radeam, de pilda, de modul in care erau facute interogatoriile. Interogatorii absurde, pentru mine de-a dreptul hilare. Grotesti, dar hilare. Si nu, nu ar trebui sa fiti de acord cu modul in care interogheaza procuroarea si sa va revolte modul in care interogau avocatii. Ideea e ca si unii, si altii au facut fix ce nu era recomandat sa faca.
  2. Eu mai rad uneori si ca sa ma descarc. Cum a fost cazul aici. Dupa momente de tensiune autentica, daca urmeaza cea mai mica gluma, cea mai nevinovata gluma, instinctiv rad. Ma descarc de toata energia acumulata.
  3. Rad la orice gluma daca este spusa in contextul potrivit. Chiar daca decorul te indemna sa te simti ca intr-o sala de tribunal, eu tot la teatru ma simteam. Daca acelasi proces avea loc la tribunal, n-as fi putut rade. Dar avand loc la teatru, am simtit de cuvinta sa rad. Este atat de simplu. E drept, eu mai am scuza ca stiam desfasurarea, stiam deznodamantul. Nu puteam fi 100% empatic, la mine era ca si cum m-as fi uitat in reluare la un meci de fotbal al carui rezultat deja l-am aflat.

Mergeti sa vedeti Jocuri in curtea din spate si daca e dezbatere dupa zic sa n-o ratati. Iar teatrele din toata tara ar fi bine sa urmeze acest exemplu. Nu costa mai nimic organizarea acestor dezbateri, insa daca ele ar deveni o regula, nicidecum o exceptie, rezultatele ar fi mai mult decat pozitive. Sau macar ar trebui sa incerce. Discutia despre rezultate vs costuri poate fi facuta dupa.

ps: Dupa un spectacol de tipul Jocuri in curtea din spate, foarte putini oameni vorbesc despre detalii teatrale: despre regie, despre interpretari, despre decor. Povestea spectacolului este mai importanta decat MODUL in care este ea spusa. Ceea ce se intampla pentru mine in majoritatea cazurilor. De altfel, dupa cum vedeti, nu am cazut in capcana comparatiei acestei montari fata de montarea precedenta vazuta. Chiar si daca as fi vazut recent o alta montare tot n-as fi facut aceasta comparatie. Dupa mine, ar fi fost inutila in acest caz. Chiar contraproductiva. Nerecomandata.

3 thoughts on “Jocuri in curtea din spate – Teatrul de stat din Constanta – X FEST – Festivalul de Teatru Tanar Excelsior 2023

  1. Pot intelege ca hormonii isi fac de cap la tinerii de 17 ani,dar ideea ca si-o cere victima mi se pare de prost gust, de educatie bazata pe niste credinte de acum 100 ani – femeia ca obiect, barbatul detine puterea absoluta si face ce vrea musxhii lui cu orice obiect. Faina ideea dezbaterii dar iti trebuie piese bune so de un anumit gen, nu stiu daca s ar preta la comedii sa zicem.

    1. Depinde ce intelegi tu prin comedii.

      Exista comedia GHICI CINE TE SUNA, dupa Perfect necunoscuti, cu acel grup de prieteni care decide sa puna telefoanele in mijlocul mesei si sa raspunda pe speaker indiferent cine suna.

      Pe seama ei se poate dezbate extrem de mult. Se poate vorbi despre intimitatea in cuplu de pilda. Despre adulter. Subiecte tratate “amuzant”.

Leave a Reply