Jubileul unei banci private – Laboratorul de Teatru si Film

Jubileul unei banci private
dupa Jubileul de Anton Pavlovici Cehov
Regie: Alexandru P. Rusu
Scenografie: Kimberly Ligia Vintila
Asistent scenografie: Gabriela Vladușel
Coregrafie: Anca Stoica
Light design: Alexandru Macrinici
Distributie:
Axel Moustache
Maria Teisanu
Ioana Balan
Pavel Barsan
Magda Condurache / Ana Maria Bercu
Spectacolul Jubileul unei banci private este produs de Laboratorul de teatru si film & Anima Allegra Art; un spectacol organizat de Syarela Arts in parteneriat cu The Creative Moustache
Spectacolul Jubileul unei banci private a fost vazzut pe 21 ianuarie 2023 la Teatru Infinit

Jubileul unei banci private – Opinie LaTeatru.EU

Mie nu-mi plac bancile, nu-mi plac bancherii. Nu as dori desfiintarea lor, le inteleg utilitatea, insa nu am putut considera niciodata ca o banca imi este PRIETENA ori ca vreun bancher imi este prieten.

Nu ma intelegeti gresit, daca un prieten s-ar angaja la o banca nu l-as considera dusman, nu as rupe orice legaturi cu el. Ma rog, am un prieten mai indepartat care lucreaza la banca, inca mai vorbim, deci e ok. Vorbesc strict de prietenia aia dintre mine si bancherul CU CARE LUCREZ. Nu m-as putea imprieteni niciodata cu tipa zambitoare de la ghiseu ori cu tipul COOL de la birou. Ei isi fac meseria, eu am nevoie de ei, iar dobanzile si comisioanele sunt fix COSTURILE pe care eu trebuie sa le platesc pentru a folosi serviciile bancii. Sunt constient de asta, mi s-ar parea absurd sa fie altfel.

Evident, bancherii sunt niste corporatisti. Mentalitatea este, pana la un punct, aceeasi. Mediul se cheama, la modul general, “bussiness-corporate”. Diferenta MAJORA dintre un bancher si RESTUL corporatistilor este faptul ca bancherii lucreaza direct cu clientii, cu persoane fizice. Eu, ca cetatean, nu interactionez direct cu un angajat Oracle sau HP. Am avut laptopuri, am avut telefoane, am avut diverse alte aparate, dar am avut norocul de a nu avea nevoie de garantii, de a nu fi nevoit sa sun (prea) des la aceste companii. Ma bucur enorm pentru asta, pentru ca simpla interactiune cu un call center, de orice natura ar fi el, ma enerveaza la culme. Nici cu angajatii bancii nu interactionez foarte des, dar cand o fac starea mea de spirit se schimba brusc in rau. Este o chestie aproape fizica la mine.

O a doua realitate de la care trebuie sa plecam este legata de mentalitatea ruseasca. Repet pentru a mia oara: Rusia NU A FOST NICIODATA DEMOCRATIA. Ea a intrat in secolul 20 cu o organizare statala de Ev Mediu, de secol 18 maximum. Asta era tarismul cel pe care-l plang multi cu lacrimi de crocodil. Aceasta organizare medievala, deloc democratica, a fost inlocuita cu o alta organizare deloc democratica: comunismul. Revolutia bolsevica a avut loc in Rusia pentru ca Rusia era cea mai inapoiata din punctul de vedere al organizarii sociale si politice.

Textul Jubileul a fost scris de genialul Cehov in 1891. Nu am citit textul original (v-am zis ca nu prea citesc dramaturgie, de ea ma bucur in salile de teatru, pe care le frecventez foarte des), deci nu v-as putea spune cat de mult a fost modificat. Insa viziunea aceasta despre banci si bancheri este una specifica NEDEMOCRATIILOR, specifica popoarelor care nu pricep cu adevarat economia de piata.

Andrei Andreevici, presedintele bancii, se pregateste de Jubileu, de aniversarea a 15 ani de cand a preluat conducerea bancii. Din pacate, bilantul final, pe care trebuie sa-l prezinte in fata DELEGATIEI, nu este gata. Kuzma Nicolaevici, contabilul bancii, inca munceste de zor la el. Totul pare simplu, Kuzma pare dornic sa termine raportul, insa din pacate lucrurile se complica din cauza a … trei femei.

Una este Tatiana, sotia lui Andrei Andreevici, care a venit mai devreme de la maica-sa si care este dornica sa isi povesteasca aventurile de acolo. Celelalte 2 sunt secretara directorului si o cetateanca venita acolo cu o problema … dubioasa.

Acea cetateanca mi s-a parut cumva emblema mentalitatii rusesti. Nu stiu daca si romanesti, dar sper sa nu. Cred, totusi ca nu. Ea venise acolo pentru ca sotului ei i se facuse o mare nedreptate. Problema este ca sotul ei NU lucra la banca, ci in domeniul … sanitar-militar. Ea nu stie diferentele, nu are habar ce-i una si ce-i alta, drept urmare refuza sa plece de acolo pana nu-si rezolva problema.

Care era problema ei? Evident, BANII! Problema tuturor, problema universala, la moda si la 1891, la moda si in 2023.

Evident ca ni se pare amuzant si radem cu gura pana la urechi de un cetatean care vine la banca sa i se faca dreptate. Insa mentalitatea aceea EXISTA: vreau sa-mi rezolvati problema, nu exista ca nu o puteti rezolva. Mi s-a spus ca dumneavoastra sunteti puternic, deci sigur imi puteti rezolva problema.

Unii gandesc ca OAMENII rezolva lucrurile indiferent de institutia unde lucreaza. Deseori este IRELEVANT unde lucrezi, relevant este daca poti rezolva. Daca te descurci. Asa cum era directorul acestei banci, un om puternic.

Nu pot sa inchei fara sa va vorbesc despre personajul colectiv numit DELEGATIA. In Revizorul este un singur om care vine sa inspecteze, aici personajul este unul colectiv, despre care stim doar ca urmeaza sa vina. Motivul este doar aparent unul fericit, caci acest personaj, aceasta delegatia, poate oricand schimba totul. Il poate inlocui pe director, de pilda. Delegatia nu vine (pana se termina spectacolul), asa ca spectatorii trebuie doar sa-si imagineze cum va decurge intalnirea.

Mergeti sa vedeti Jubileul unei banci private si imaginati-va ca rusul, in multe privinte, gandeste la fel in privinta bancilor private. Ganditi-va apoi cati dintre semenii nostri gandesc la fel. Si, bonus, ganditi-va cate persoane precum personajele din spectacol, precum sotia directorului de banca ori precum secretara acestuia, cunoasteti. Apoi incercati sa constientizati faptul ca TEXTUL a fost scris in anul 1891!

ps: Jubiletul unei banci private se joaca SI la TNB. Eu l-am vazut la Teatru Infinit, insa. Subliniez acest lucru pentru ca, spre surprinderea mea, multi chiar pun pret pe teatrul gazda. Nu despre acest spectacol este vorba, ci despre Ion merge la Hollywood (inca n-am scris despre el, zilele urmatoare). Initial fusese programat la TNB, ulterior a fost mutat la Teatru Infinit. Unii spectatori erau nemultumiti, cea mai socanta nemultumire fiind “eu am dat banii pentru TNB, nu pentru Teatru Infinit”. Nu inteleg logica, in afara de un confort un pic mai mare (care nu se simte foarte mult la un spectacol de 1 ora) si poate problema locului de parcare nu vad alt motiv. Te duci sa vezi un spectacol bun, care spectacol bun, dupa cum vedeti, se joaca si la TNB, si la Teatru Infinit. ACELASI! Am facut aceste precizari pentru ca cititorii acestui blog sa stie ca este vorba despre ACELASI spectacol!