Jungla TeVe
un spectacol de Gigi Caciuleanu
Asistent:
Lelia Marcu-Vladu
Muzica originala:
Adrian Nour
Scenografie:
Corina Boboc
Cu:
Lari Giorgescu
Alina Petrica
Vazut la Sala Mica (Sala Ion Baiesu) a Teatrului Dramaturgilor Romani
Jungla TeVe – Opinie LaTeatru.EU
Din ce in ce mai multi oameni, tineri si nu numai, se lauda ca nu mai au televizor in casa. A te uita la televizor a ajuns un lucru de lauda, o mandrie, o emblema pentru unii. Nu m-ar mira sa aud sintagme de genul “Generatia care nu se uita la televizor”. Batranii nu vor intelege, ei l-au dat jos pe Ceausescu SI pentru ca nu le dadea decat 2 ore program la televizor.
Din pacate, intram intr-un cerc vicios din care cu greu mai iesim: pentru ca tinerii nu se mai uita la televizor, nici programele televiziunilor nu li se mai adreseaza. Ele sunt calibrate pentru publicul care se uita. De ce ti-ai dori un program care sa fie apreciat de cineva care oricum nu vrea sa se uite la televizor?
Situatia de la noi, diferita un pic fata de ce se intampla in jur, a generat cateva paradoxuri:
- Avem mai multe televiziuni decat tari mai mari decat noi. Nu stiu exact ce loc suntem in Europa, dar oricum top 3 sigur suntem in UE.
- Daca a spus ceva o televiziune, acel ceva devine credibil. “Am vazut la televizor, sigur e adevarat” este o fraza pe care se bazeaza multi. Pe care se bazeaza cei care isi fac televiziuni.
- Reclama de la TV, chiar daca nu este corect targetata (targetezi mult mai greu pe TV decat pe online) este mai bine vazuta. Daca ai ajuns la TV, fie si la o televiziune mica, de nisa, esti cineva.
- Chiar si cei care se lauda ca nu se uita la televizor fac asta indirect: inregistrarile de pe YouTube ale emisiunilor au deseori mii ori chiar milioane de vizualizari. Nu te-ai uitat la tv, in timp real, dar ai vazut inregistrarea emisiunii.
- Cel mai accesat site de stiri este al unei televiziuni: Digi24. Ea nu are audienta atat de mare, dar ce ziceam la punctul 2 este sfant si pe online: site-ul unei televiziuni este mai credibil decat un site de stiri. Este site-ul Digi, deci e adevarata stirea!
Deseori am impresia ca problema cu televizorul la care tinerii nu privesc este, de fapt, o problema mai ampla. Este mare falie intre cetateni, fiecare dorind sa-si arate prin ceva superioritatea. Prin ceva palpabil, masurabil.
Numarul de carti citite nu este ceva palpabil. Asa ca trebuie ceva mai usor de masurat.
Evident ca tinerii care se lauda ca nu se uita la televizor sunt cei culti, destepti. Ei se uita pe YouTube, ei se uita la filme, ei citesc carti (electronice, caci cele fizice sunt deseori desuete, invechite), ei merg la teatru.
Pentru acestia din urma a aparut un spectacol extrem de interesant, as zice de diferit fata de ce vedem in rest, la Teatrul Dramaturgilor Romani, intitulat Jungla TeVe.
Nu am putut scana prea bine sala, insa din ce am putut vedea am constatat ca erau foarte putini tineri. Eu am prins o reprezentatie fara restrictii, cu sala aproape plina (desi o sala mica, unde oricum nu intra multi spectatori).
Esenta spectacolului (ar putea) sta in intrebarea: Cui se adreseaza el?
Daca se adreseaza celor care SE UITA la televizor, atunci chiar sunt curios ce reactie au ei. Jungla TeVe este o parodie la adresa celor vazute la tv, insa mie mi s-a parut ca parodiaza si pe telespectatori. Cei care se uita FASCINATI la jungla oare cum ar trebui caracterizati? Cum ar trebui vazuti?
Daca, insa, se adreseaza celor care ORICUM nu se uita la televizor, acestia vor pleca de la teatru cu opinia formata dinainte, intarita de ceea ce au vazut pe scena.
Problema celor 2 categorii de oameni este, de fapt, alta: antagonistii au pareri preconcepute, ei pleaca la teatru cu o parere, pe care o vor confirmata ori cel putin nezdruncinata. Multi dintre ei nu accepta neutralitate, obiectivitatea.
Poate Gigi Caciuleanu nu este nici pro, nici contra uitatului la televizor. Poate el nu vrea nici sa laude, nici sa jigneasca. Poate este doar un spectacol de teatru.
Din punctul meu de vedere, asa ar trebui sa stea lucrurile intr-o societate ideala. Cand razi de ceva, nu razi cu rautate. Asa cum eu nu am ras de cei ce se uita la televizor, fara sa ii desconsider nici pe cei care refuza s-o faca.
Jungla TeVe este o poza de moment, nici buna, nici rea, care ne arata ceva. Cum o interpretam noi si cum ne raportam noi la ea tine de fiecare in parte.
Eu recomand Jungla TeVe ca experienta teatrala diferita, ca modalitate de a iesi din cotidian. O recomand si pentru ce-ti arata, dar si pentru ce lasa sa se inteleaga. Nu vreau sa zic mai multe, nu vreau sa va stric placerea vizionarii spectacolului. In termen cinefil se cheama spoiler.
Eu sunt undeva la mijloc: ma plictisesc multe emisiuni tv, insa nu pot renunta definitiv si irevocabil la el. La televiziuni as putea, cu exceptia meciurilor de fotbal, insa la aparatul ca atare nu, caci ecranul laptopului mi se pare prea mic pentru filme.
Jungla Teve este un spectacol care pe mine m-a binedispus, mi-a aratat ceva interesant, este bine realizat. Insa, exact cum ziceam mai sus, fiecare il priveste prin propriile lentile. Eu, unul, nu m-as fi simtit jignit nici daca eram un telespectator fidel.
Dar chiar asa, oare cui se adreseaza Jungla TeVe? Oare celor ca mine, neutrilor? Inca nu am raspunsul la aceasta intrebare. Cred, insa, ca aceasta ambiguitate face parte din farmecul spectacolului.