Karamazovii
Dupa romanul fratii Karamazov de F.M. Dostoievski
Regia și adaptarea: Nona Ciobanu
Scenografia: Peter Košir, Nona Ciobanu
Costume: Doina Levintza
Light-design: Iulian Baltatescu
Proiectie video: Peter Košir
Muzica originala: Vasile Sirli
Pregătirea muzicala: Nadia Trohin
Distributia: Marian Ralea, Cristian Iacob, Radu Zetu, Rares Florin Stoica, Bogdan Talașman, Oana Albu, Simona Mihaescu, Gabriela Iacob, Ion Lupu, Avram Birau, Petre Moraru, Alina Petrica
Spectacol produs de Teatrul Mic din Bucuresti, vazut la Festivalul International de Dramaturgie Contemporana Brasov – FIDC 2017
Karamazovii – Opinie Raluca Andreea Filimon pentru LaTeatru.EU
Karamazovii este un spectacol fascinant al puterii și o adaptare dupa romanul Fratii Karamazov scrisa de Fiodor Dostoievski. Spectacolul se concentreaza asupra celor trei karamazovi: Ivan, Dimitri si Aliosa. Fiecare personaj scoate in evidență tipologii diferite de la puritatea lui Aliosa, senzualitatea lui Dimitri la intelectualitatea lui Ivan. Toate cele trei trasaturi definitorii ale personajelor sunt puse in scena de catre fii ce poarta in sange orgoliul unui nume puternic, ce naste monstri in sufletul lor.
Asta îmi aduce aminte de povestea bunicii mele, care îmi spunea că avariția aduce în final decăderea acestuia când se așteaptă mai puțin. Îmi spunea că în urmă cu mulți ani era o familie în sat care avea trei copii. Fiecare întrunea toate trăsăturile personajelor de mai sus. O familie în care binele și răul se luptau deopotrivă. Unul dintre fii era apropiat de Dumnezeu, iar ceilalți îl persiflau. Că doar Dumnezeul tău nu ne oferă ceea ce noi ne dorim. Dar oare ceea ce-și doreau aceștia îi faceau să vadă binele, fericirea, liniștea. Averile, banii și ura, draga mea nepoată distruge sufletul omului, fără să vadă luminița de la capătul tunelului. Costumele scumpe de atunci ale tinerilor reprezentată de nuanțele alb și negru se reflectau în imaginile ce defilau pe scena. Dovadă că povestea de acum un secol este valabilă și în zilele noastre, printre oamenii pe care îi cunoaștem. Degeaba ești cheabur, dacă nu ai ceea ce are nevoie sufletul cu adevărat. Sufletul are nevoie doar de lumina ei, nu de întunericul ce se adâncește în păcate. Atunci când am văzut spectacolul mi-am amintit de povestea bunicii mele și de filosofia de viață.
Dacă nu ați văzut spectacolul Karamazovii pus în scenă de Teatrul “Mic”, din Bucuresti, vă invit să mergeți și să reflectați. Intriga o să vă inspire, mânie sau chiar distreze.