KNOCKOUT. Dulcea stiinta de a face vanatai
de Joy Wilkinson
Distributie:
Oana Predescu
Andreea Hristu
Andreea Sovan
Dana Marineci
Mihai Gruia Sandu
Annemary Ziegler
Cosmina Dobrota
Alex Calin
Ovidiu Ușvat
Doru Bem
Regia: Sanziana Stoican
Decor si costume: Valentin Varlan
Lighting design
Costi Baciu
Video content: Valentin Varlan
Video mapping: Cristian Niculescu, Cristi Voicu
Lupte scenice: Mircea Cretu
Producator delegat: Vasea Blohat
Fotografii si grafica afis: Iustin-Andrei Șurpanelu
KNOCKOUT. Dulcea stiinta de a face vanatai – Opinie LaTeatru.EU
Recunosc din start: NU imi place boxul. Nu l-am inteles, nu l-am trait, nu l-am practicat. Nu inteleg placerea unora de a vedea doi oameni care se bat. Nu inteleg STIINTA aceasta, nu inteleg placerea privirii lui. Nu voi putea deveni niciodata fanul acestui sport.
Accept ideea ca suntem diferiti, ca unii oameni SIMT nevoia sa vada violenta, sa scoata energia negativa din ei. De asemenea, pot intelege si aprecia filmele despre box, evident cu seria Rocky in frunte. O serie excelenta, reinviata dupa multi ani. Cumva, filmele mi se par mult mai digerabile, daca cineva primeste pumni pe ecran sufar mult mai putin. Sa primeasca pumni in fata mea, sa vad in fata mea curgand sange, ma sperie. Ma intristeaza, nu ma bucura.
Box feminin, recunosc, nu am vazut pana acum. Fotbal feminin da, dar box nu. Si nici nu mor de nerabdare sa vad asa ceva. Ma rog, nu am stat sa caut daca exista competitii la noi in tara. Nici macar pe internet nu stiu unde as putea vedea asa ceva.
Tototdata, spectacolele, filmele ori cartile cu mesaje explici feministe nu ma incanta. Le consider de propaganda, de obicei incerc sa le evit. Mai ales cartile.
Drept urmare, erau cam toate premisele sa-mi displaca spectacolul KNOCKOUT. Dulcea stiinta de a face vanatai. A fost un spectacol cu box feminin, un spectacol plin de mesaje feministe explicite, duse dincolo de limita pe care mi-o imaginam eu ca fiind acceptabila, insa, in mod surprinzator, socant chiar, MI-A PLACUT. Si, in plus, este si un spectacol FOARTE LUNG, de peste 3 ore (cu pauza, ce-i drept). Nici spectacolele lungi nu ma incanta.
Un spectacol EXTREM de bine facut, de legat, de bine interpretat, KNOCKOUT. Dulcea stiinta de a face vanatai mi-a placut din aproape toate punctele de vedere. Am reusit sa ignor mesajele explicite ale spectacolului, reusind sa devina un exemplu de “pot aprecia un film/spectacol BUN chiar si atunci cand NU sunt de acord cu el”. Pana acum, dadeam ca exemplu filmul Iliegitim. De fapt, zic unii, atunci se vad spectacolele cu adevarat bune, atunci cand sunt apreciate de cei care NU sunt de acord cu ele. Evident, deseori apreciem spectacolele care transmit mesajele corecte, cu care rezonam, deseori trecem pe vederea anumite stangacii regizorale ori de interpretare, insa putem privi lucrurile si-n sens invers.
In mod evident, cei care au practicat boxul vor intelege, vor trai altfel, spectacolul KNOCKOUT. Dulcea stiinta de a face vanatai. Eu, unul, din exterior, pot sa-l apreciez din punct de vedere teatral. Uman, pot empatiza cu acele femei, cu dramele lor, insa mesajele lor mi s-au parut exagerate, ca au depasit limita. Suntem, totusi, in 2022, nu in 1950. Problemele acelea au existat, suntem cu totii de acord ca o situatie ca aceea este inacceptabila, insa translatarea acelei situatii in 2022 este o exagerare. Este adevarat, insa, ca trebuie sa ne cunoastem istoria, trebuie sa o invatam pentru a repeta greselile ei.
Nu pot sa inchei fara sa laud titlul KNOCKOUT. Dulcea stiinta de a face vanatai. Chiar am apreciat dintotdeauna oamenii de litere care pot scrie poetic despre sporturi, in special de acele sporturi mai putin poetice. Boxul este la loc de cinste, insa exista sporturi mai sangeroase de atat. Unii sunt capabili sa le zugraveasca in culori calde si pe acelea.