La Academie
Text de Alexandra Felseghi
Regia Andrei Majeri
Scenografia Adrian Balcau
Coregrafia Victoria Bucun
Sound-design Adrian Piciorea
Distributia:
Prologul/Epilogul – Ioan Cretescu
Primarul (Constantin Paciuga) – Cezar Amitroaei
Viceprimarul (Liviu Pietricica) – Gheorghe Frunza
Parintele (Vasile Piciorus) – Sorin Ciofu
Ion, omul bun la toate de la Primarie – Razvan Amitroaei
Vera, secretara de la Primărie – Gina Patrascu-Zamfirache
Vecin 1, vecin cu Mitica Cojocari – Radu Dragos
Vecin 2, vecin cu Mitica Cojocari – Sorin Ciofu
Vecină 3, vecina cu vecinii lui Mitica Cojocari – Daniela Bucataru
Leontin Puiu, sculptor în mamaliga – Ioan Cretescu
Tanti Chiva (Paraschiva Vacarus), sotia lui Elisei Vacarus – Crenola Muncaciu
Tudorel, ingrijitorul Mihaelei, vaca ce poate canta pricesne – Ionut Cretu / Matei Sau
Corina Rimes, fosta diva – Daniela Bucataru
si
Mihaela, vaca din rasa Kastroma
Spectacolul La Academie este produs de Teatrul Mihai Eminescu din Botosani; a fost vazut in ultima zi a festivalului Zilele Teatrului Matei Visniec din Suceava
La Academie – Opinie LaTeatru.Eu
Desi nu acesta va fi ultimul articol scris despre spectacolele Festivalului Zilele Teatrului Matei Visniec din Suceava, trebuie sa spun ca spectacolul La Academie a fost cel care a pus punct frumosului festival sucevean.
Din experientele mele anterioare, orice festival tinde sa puna cele mai bune spectacole drept spectacolul de deschidere, respectiv cel de incheiere. E drept, uneori programarea spectacolelor tine si de disponibilitatea teatrelor in cauza, dar tind sa cred ca organizatorii festivalurilor au grija sa aiba UNELE DINTRE CELE MAI BUNE SPECTACOLE la inceput si la final.
La acest festival, Zilele Teatrului Matei Visniec din Suceava, spectacolul de debut a fost Livada, al teatrului gazda, iar spectacolul final a fost acest La Academie. Nu as putea spune ca au fost cele mai bune, sunt spectacole care m-au impresionat mai mult (gen.OM ramane o adevarata REVELATIE!), insa cu siguranta as fi regretat daca le-as fi ratat.
Pe primul rar il ratez, poate doar daca intarzie trenul sau ceva (desi trenul urma sa ajunga pe la 13, sansele erau minuscule sa intarzie CHIAR atat de mult!), insa deseori, din N motive, multi invitati, multi oaspeti, nu mai stau pana la ultimul spectacol al festivalului.
La Academie este un spectacol de “teatru popular”, caruia eu i-as spune “teatru rural”. La Academie este o carciuma, punctul terminus al acelui sat. Tine loc inclusiv de camin cultural, de sala de festivitati. Acolo urmeaza sa fie organizata o sarbatoare, Zilele Comunei.
La aceasta chermeza, urmeaza a fi 3 mari puncte de interes: urmeaza a fi omagiat un poet care acum a decedat, urmeaza a-si prezenta lucrarile un … sculptor in mamaliga, totul urmand a fi prezentat de catre o diva intrata de ceva ani intr-un con de umbra.
Personajele sunt cumva cliseice, prezente in orice sat: primarul care decide tot, viceprimarul care oscileaza intre a-i da dreptate primarului si a-i dori scaunul, preotul, omul bun la toate din primarie si, bine-inteles, “vecinii”. Intr-un sat romanesc, un om este cel mai bine cunoscut de vecini.
Nu va dau detalii legate de sat, sunt acolo niste lucruri adevarate, numele Craiu si acea apa, insa multe alte lucruri sunt fictionate.
Ce ma intreb eu, avand doar un pronostic, nicidecum o certitudine, este daca un astfel de spectacol ar prinde in Bucuresti sau in Cluj. Nu ma refer la vreun festival, sunt convins ca acolo sala s-ar umple, ci ma refer la o stagiune normala a unui teatru. Dupa ce ar trece valul de public curios, care doreste ceva exotic, care apreciaza “accentul moldovenesc”, cred, banuiesc, fara sa fiu sigur, ca sala ar deveni din ce in ce mai goala.
Nu vreau sa critic spectacolul din acest motiv, evident n-ar fi vina celor care l-au produs, ci vreau sa spun ca fix cu asa ceva ar trebui sa vina teatrele de provincie. Evident, NU doar cu asa ceva, insa din cand in cand eu, ca spectator de teatru, simt nevoia de astfel de spectacole. Caci dramaturga Alexandra Felseghi a scris acest text special pentru aceasta montare.
Altfel spus, o montare UNICA, un spectacol original, adaptat perfect specificului acelei zone (acelui judet). Spectacolele acestea, bazate pe texte scrise special pentru ele, au un farmec aparte. Nu pot explica exact de ce, poate este si un efect psihologic, faptul ca am acces la un text cu care altii nu se vor intalni. Evident, este si preferinta mea de a vedea povesti noi, de fiecare data altele: intre un spectacol tip La Academie si o noua montare dupa Romeo si Julieta, as alege oricand, fara sa clipesc, prima varianta.
Nu ma pronunt asupra regiei ori asupra interpretarilor, las criticii si specialistii sa o faca, eu spun doar ca plasarea spectacolului La Academie la finalul festivalului m-a facut sa am o impresie de originalitate vizavi de festival. Spectacolele pe care le voi tine minte anii urmatori vor fi acesta si superbul gen.OM. Ambele pentru originalitatea lor, evident, chiar daca pot admite ca au fost altele (poate Livada) mult mai bine construite, regizate ori intepretate. Ma rog, compar mere cu pere, ceea ce din pacate fac multi jurati la festivaluri, atunci cand trebuie sa aleaga cel mai bun spectacol dintr-o gama foarte variata.
Mergeti sa vedeti La Academie si apoi mergeti macar jumatate de ora la cea mai apropiata carciuma. Povestea spectacolului trebuie procesata cu ceva lichide gradate. Si nu, nu faceti greseala sa beti ape sau sucuri. La Academie nu se consuma asa ceva!
ps: Am incercat sa ma pun in pielea personajelor din spectacolul La Academie. Chiar daca le intelegeam, empatizam cu ele, ca orasean nu m-am putut pune 100% in pielea niciunuia dintre ei. Sunt mult prea diferite fata de mine. Asta apropo de succesul pe care l-ar avea sau nu un astfel de spectacol in Bucuresti sau Cluj.
ps2: Dintre personajele cliseice, prezente in orice localitate rurala, din spectacolul La Academie lipseste … carciumarul. Este doar carciuma, La Academie, dar ea pare a fi administrata colectiv. Pare a nu avea un proprietar, o gazda. Sau poate s-o administra singura…