
Legaturi primejdioase de Christopher Hampton, dupa romanul lui Choderlos de Laclos „Legaturi primejdioase”
Regie: Cristi Juncu
Traducere: Irina Velcescu
Muzica: Ada Milea
Decor si costume: Cristina Milea
Asistent decor: Cezara Negoescu
Producator delegat: Arti Stancu
Distributie:
Distributie
Valmont – Florin Piersic Jr.
Madame de Merteuil – Diana Cavallioti
Madame de Tourvel – Alina Rotaru
Danceny – Cezar Grumazescu
Cecile de Volanges – Silvana Mihai
Madame de Volanges – Ana Bianca Popescu
Rosemunde – Rodica Mandache
Emilie – Beatrice Peter
Azolan – Ionut Visan
Vazut la Sala Atelier a Teatrului Mic, In cadrul Festin pe Bulevard 2019
Legaturi primejdioase – Opinie LaTeatru.EU
Exista un subgen cinematografic, Filme de epoca, pe care desi il inteleg si il accept, nu pot sa spun ca-l simpatizez. Exista persoane, fane ale acestui gen, care se uita la filme doar pentru a putea spune cat de bine este redata atmosfera acelei epoci.
Ceea ce filmele se straduiesc sa redea cu minutiozitate teatrul refuza parca cu obstinatie: o piesa scrisa pe la 1500, 1700 ori chiar 1900 trebuie musai redata modern. A monta clasic un Shakespeare, ca sa dau cel mai la indemana exemplu, a ajuns sa fie o rusine. Ceva mult prea facil. Deloc ofertant. Deloc interesant.
De fapt, in cazul unor astfel de piese clasice, despre punerea lor in scena se spune ca trebuie sa fie un mix digerabil intre epocal si contemporan. Trebuie ca spectacolul sa aiba indeajuns de multe elemente care sa te duca cu gandul la perioada in cauza, dar indeajuns de multe elemente care sa sugereze ori sa spuna explicit faptul ca actiunea se poate petrece oricand.
Despre Legaturi primejdioase nu stiam mare lucru. Textul imi era complet necunoscut, primul meu instinct fiind sa asociez spectacolul cu filmul romanesc Legaturi Bolnavicioase. Pentru cei care inca fac aceasta confuzie, va spun din start: nu este nicio legatura. E drept, confuzia este utila din punct de vedere comercial spectacolului.
Ce am aflat dupa spectacol? Cu ce am ramas? Ce mi-a spus spectacolul Legaturi primejdioase?
Pai, in primul rand, mi-a spus ca oamenii nu se schimba, doar se adapteaza. Chiar daca mijloacele prin care oamenii isi duc la indeplinirile planurile difera, sunt adaptate epocilor, modul lor de a fi, bun sau rau, este acelasi.
Vazand spectacolul, mi-am adus aminte de prieteni de-ai mei, care in cateva situatii si-au pus ca obiectiv cucerirea unei femei, fara sa-si fi propus cumva s-o pastreze. Trofeul pentru ei era cucerirea, nu pastrarea. Adrenalina ajungerii la obiectiv era cea mai importanta.
Tin minte cum un amic a refuzat sa se cupleze cu o tipa ce ii fusese oferita pe tava (o alta prietena comuna vrusese sa le faca lipeala), spunand ca nu e de acord cu asa ceva, zicand ca nu are niciun farmec sa cuceresti o cetate ce nu opune rezistenta. S-a cuplat cu altcineva atunci, relatie care nu a durat. Cand a vrut sa se cupleze cu persoana initiala, nu s-a mai putut.
La razboi acest lucru s-ar traduce prin: nu vreau cetatea, vreau doar sa arat c-o pot cuceri.
Iar daca aveti impresia ca astfel de obiceiuri sunt specifice doar zilelor noastre ori doar barbatilor, ca doar barbatii au astfel de satisfactii, va dezamagesc profund. Ambele mituri vor fi daramate in spectacolul Legaturi primejdioase.
Fara sa va spun exact cine pe cine cucereste si dezamageste, va mai zic fix 3 lucruri despre spectacolul Legaturi Primejdioase:
- Deseori m-am gandit cum ar fi aratat lumea aceasta daca s-ar fi pastrat obiceiul duelului. Populatia masculina ar fi fost mult mai putin numeroasa, obiceiul era barbar, dar care erau, oare, beneficiile lui reale? Nu vreau sa raspund la aceste intrebari, vreau doar sa semnalez problema. Mi-am adus aminte de ea vazand spectacolul.
- Rar mi-a fost dat sa vad un spectacol dupa care sa exclam Rolul acesta pare construit special pentru actorul care l-a interpretat. Actorul in cauza a fost, in acest caz, Florin Piersic JR. A jucat cu atata naturalete incat aveam impresia ca este rolul lui.
- Pentru ca vorbeam la punctul 1 despre dueluri, aici trebuie sa va vorbesc despre … razbunare. Rolul razbunarii este deseori unul social: vrei ca un om sa nu mai aiba ocazia sa faca rau si altora. Razbunarea, in secolul nostru, se traduce fix prin asta: te duci sa repari ceea ce societatea nu poate repara. De pilda, sa te razbuni pe cineva care a scapat de pedeapsa sociala, legala, penala. Este oare de condamnat, social si nu legal, un om care gandeste astfel?
Mergeti sa vedeti Legaturi primejdioase, caci cu siguranta nu veti regreta. Daca sunteti fan al povestilor de epoca, spectacolul o sa va placa mult mai mult. Il veti aprecia la adevarata lui valoare.
ps: Legaturi primejdioase se va juca si in cadrul FEST-FDR 2019. Voi avea ocazia si placerea sa-l revad jucat si in deplasare. Daca voi simti nevoia, voi scrie un articol si dupa a doua vizionare a lui 🙂
One thought on “Legaturi primejdioase – Teatrul MIC – Festin pe Bulevard 2019”