Lina
de Alexandra Felseghi
Regia: Adina Lazar
Scenografia: Bianca Vesteman, Sabina Vesteman
Sound design: Adrian Piciorea
Asistent de regie: Nicholas Catianis
Grafica: Bianca Doba
Regia tehnica: Lidia Baciu, Ioana Popescu
Distributie:
Sergiu Alius
Costi Apostol
Lidia Baciu
Mona Codreanu
Ioana Costea
Ion Fiscuteanu Jr.
Oana Jipa
Sebastian Marina
Madalina Musat
Camelia Paraschiv
Anca Pitaru
Daniel Rizea
Iulian Traistaru
Vazut pe data de 28 martie 2025 in cadrul Sepsi Theatre Showcase 2025
Lina – Opinie LaTeatru.EU
Lina este a treia parte din Trilogia Nedreptatii, text Alexandra Felseghi si regie Adina Lazar. Din pacate, eu nu am vazut celelalte 2 parti, asa ca voi vorbi strict despre aceasta a treia parte.
Lina este un spectacol “bazat pe fapte reale”, mult fictionate, fapte pe care doar cei nascuti inainte de 1990 le pot recunoaste.
Nu este spoiler daca spun ca scandalul la care se face referire, sex-gate-ul de Romania, petrecut cam cand se petrecea si scandalul Monica Lewinsky, a fost declansat de senatorul la acea vreme Corneliu Vadim Tudor. El il acuzase pe presedintele in functie, Emil Constantinescu, ca avea o aventura cu o actrita pe atunci la moda, Rona Hartner (devenita Lina in spectacol). Momentul culminant a fost o emisiune Marius Tuca Show in care cei 2, Corneliu Vadim Tudor si Rona Hartner, au fost invitati in acelasi studio. Norocul nostru, al tuturor, este ca emisiunea respectiva este pe YouTube.
Cei care au vazut spectacolul pot gasi multe similitudini intre spectacol si realitate.
Spectacolul este un pic mai complex, urmareste nu doar pe Lina, ci si pe prietena ei cea mai buna, Ruxandra. Cele 2, impreuna cu alti colegi, repeta scene din Othello. Aceste scene urmau sa fie jucate la inaugurarea noii cladiri a facultati, inaugurare la care urma sa fie prezent si presedintele tarii.
Ceva important de mentionat: in spectacol, presedintele Romaniei este fost absolvent de actorie. Un fost actor ajuns presedinte. Chiar daca reperul temporal ramane, anii 90, emisiunea lui Tuca fiind destul de bine parodiata, gandul meu a zburat catre … presedintele Ucrainei. Nu stiu de ce, dar mintea mea de acum, din 2025, asociaza presedintele – actor cu Zelesnky. Evident, m-am dus un pic cu gandul si la Dan Puric, care a fost constant invocat drept posibil candidat. Nu apare niciun presedinte, vedem doar 2 poze cu Lina si cu presedintele, ambele in format alb-negru.
Nu va spun cum se incheie povestea si cat de asemanator sau de diferit este finalul din Lina de finalul din viata reala. Va las insa un alt clip, cu Rona Hartner vorbind la ani buni distanta de acel scandal. Interviul este luat DUPA moartea lui Vadim.
Trebuie sa vorbesc un pic si de scenografie, extrem de sugestiva, foarte bine realizata. Avem o scena impartita in 3. In mijlocul, spatiul cel mai mare, cel mai amplu, este fie spatiul de repetitii din facultate, fie studioul de televiziune. Ambele eu le numesc “spatiul public”. In subsidiar avem 2 spatii secundare si anume acasa la cele 2 protagoniste. Adica spatiul privat. De altfel, modul in care acesta este redat, aproape o cusca, este iarasi sugestiv.
Nu va spun cum si in ce fel este mentionata problema homosexualitatii, insa va spun singur detaliu: in anul 1999 homosexualitatea era inca incriminata din punct de vedere penal. Ceea ce acum pare ceva SF era atunci o realitate. Este purul adevar.
Ce m-a socat pe mine la acest spectacol, despre care nu citisem nimic inainte sa intru in sala de teatru, este trecerea de la comedie la tragedie. Pe mine m-a lovit si din alt motiv: recunosc faptul ca in anii 90 eram un fel de sclav al televizorului, de acolo imi luam informatia, de acolo venea divertismentul.
Vorbind strict de “emisiunea in cauza”, caci pentru mine intregul scandal a fost acea emisiune, pe care am revazut-o la moartea Ronei Hartner, pentru mine a fost un soc. Ceea ce la vremea respectiva mi s-a parut ceva amuzant si ulterior ceva cumva nedrept, nedreptate pe care insa, ziceau zvonurile, Rona Hartner si-ar fi facut-o cu mana ei (unii si acum sunt convinsi ca tot scandalul s-a facut cu acordul ei), acum mi s-a parut pur si simplu revoltator si tragic. Insa peste mine au trecut niste ani, m-am maturizat. Cu toate astea, inca ma intreb cat de vinovati sunt de fapt TELESPECTATORII. Oamenii de rand. Cei care idolatrizau vedetele tv.
Daca ACUM ar fi un scandal asemanator, consider ca la fel de multi oameni ar pune botul. Acum nici nu ar mai fi nevoie de un moderator cunoscut, caci imaginile si filele din jurnal s-ar viraliza singure. Nu ar fi nevoie de o infruntare intre protagonisti.
Ceea ce ma duce la ACEEASI intrebare: cat de vinovati sunt SPECTATORII?
Doua lucruri mi-au placut la spectacolul Lina: faptul ca nu e feminist (nu vreau sa detaliez pentru ca ar fi spoiler) si faptul ca insinueaza ca ceea ce traim acum isi are radacinile acolo, in acea perioada. Atentie cum interpretati spusele mele: in trecut existau SEMNE ale prezentului, nu este clar care-s cauzele.
Nu pot sa inchei fara sa laud prestatia TUTUROR personajelor. Madalina Musat (in rolul Linei) si Oana Jipa (in rolul Ruxandrei) sunt absolut fabuloase. Costi Apostol este excelent ca moderator tv (are inclusiv bretelele lui Marius Tuca!), iar Ion Fiscuteanu jr si Sergiu Alius (primul regizorul spectacolului, profesorul de an al studentilor, iar al doilea MAESTRUL, gurul facultatii) au si ei interpretari foarte bune.
Evident, nu l-am uitat pe Sebastian Marina, acest Corneliu Vadim Tudor de pe scena, care are marele avantaj de a fi foarte bun in rolul de politician carismatic, insa in acelasi de a fi indeajuns de departat de Vadim ca vorba si ca infatisare incat cei tineri si foarte tineri sa nu-si dea seama foarte usor (unii poate deloc) despre cine este vorba. Este fictiune, asa ca senatorul nu trebuia sa te duca DIN START cu gandul la Vadim.
Si inca ceva fundamental: spectacolul Lina dureaza 3 ore, nu are pauza, insa este atat de dinamic incat nu-ti dai seama cand a trecut timpul. Finalul este atat de bine realizat incat nu ai ragazul sa te mai intrebi de ce n-a fost pauza.
Mergeti sa vedeti Lina indiferent de varsta pe care o aveti. Daca lucrati in televiziune, s-ar putea sa va puna pe ganduri. Si ca (tele)spectatori s-ar putea sa aveti ceva dileme morale. Asa ca mine.