Livada – Teatrul Matei Visniec din Suceava – Zilele Teatrului Matei Visniec 2023

Livada
dupa A.P. Cehov
Regia: Slava Sambris
Scenografia: Razvan Bordos
Costume: Diana Nistor
Univers sonor: Dumitru Seretinean
Light design: Costi Baciu
Video design: Mihai Nistor
Distributie:
Ranevskaya – Cristina Florea
Lopahin – Alexandru Marin
Gaev – Răzvan Banut
Varia – Clara Popadiuc
Trofimov – Iulian Burciu
Ania – Diana Lazar
Semionov Pișcik – Horia Butnaru
Epihodov – Cosmin Panaite
Duniașa – Delu Lucaci
Charlotta – Maria Teisanu
Iașa – Bogdan Amuraritei
Figurație – Mihai Ciobanu
Firs – Emil Coșeru – actor la Teatrul National „Vasile Alecsandri” Iasi
Vazut la Teatrul Matei Visniec din Suceava in prima zi a festivalului Zilele Teatrului Matei Visniec 2023

Livada – Opinie LaTeatru.EU

Despre acest spectacol voi vorbi, din pacate sau din fericire, mai mult tangential decat direct. Dupa cum stiti, dupa cum v-am obisnuit, aici scriu impresii, ganduri, nicidecum recenzii. Iar gandurile mele despre acest spectacol sunt cele de mai jos (multi, foarte multi, le vor considera doar simple ganduri introductive; nu vor gresi prea mult, din pacate sau din fericire).

Asadar …

In cazul unui festival de teatru, de obicei am 2 repere dintre spectacole: primul si ultimul spectacol. Primul spectacol este reperul meu pe tot parcursul festivalului, el da tonul, el dicteaza ritmul, dar in acelasi timp seteaza asteptarile. Daca primul spectacol este foarte slab, asteptarile mele fata de celelalte spectacole vor fi la fel; daca este foarte bun, voi trai pe tot parcursul festivalului cu impresia ca este un festival bun. De elita. Evident, exista si riscul ca un spectacol foarte bun sa seteze standardele prea sus astfel incat multe alte spectacole din festival ma vor dezamagi, avand doar defectul de a nu se ridica la nivelul primului.

Ultimul spectacol este ultima impresie, drept urmare daca acela este memorabil, voi tine minte foarte mult timp acel festival. “Este festivalul la care am vazut…”

Din aceste 2 motive, atunci cand la un festival, prefer sa merg din prima pana in ultima zi. Totul sau nimic, ca sa zic asa.

Al doilea lucru important de precizat este cel legat de alte montari teatrale. Inerentele comparatii. In cazul meu, am vazut destul de recent o montare la Teatru Infinit din Bucuresti. Ea este cea mai recenta, desi am mai vazut montari ale acestui text, inclusiv una din 2018 de la TNB care este mult mai bine cotata.

Nu voi face acele comparatii, nu voi zice care sta mai bine si care nu, insa simt nevoia sa fac o observatie, dupa mine relevanta: montarea Livada, vazuta ieri la Teatrul Matei Visniec, are la timona un regizor basarabean, Slava Sambris; montarea de la Teatru Infinit are la timona tot un basarabean, Boris Focsa (directorul acelui teatru); iar montarea aceea din 2018 (nu stiu daca se mai joaca) avea la timona un regizor din Georgia. Doua tari care pana-n 1991 au facut parte din URSS. As indrazni sa spun, sa cred, ca spatiul teatral de acolo este mai apropiat cultural de teatrul rus, ca montarile dupa texte rusesti prind mai bine acolo. Nu este o afirmatie certa, este mai mult o ipoteza, ceva ce ar trebui cercetat si demonstrat.

Oricum, in sens invers, perspectiva moldoveneasca pare una cumva mai apropiata, ei au avut contacte mai multe cu cultura rusa. Poate au citit mai multi autori rusi. Deci perspectiva este una bine-venita in Romania.

Acum, legat de aceste comparatii, pe care le evit, simt ca am ajuns in situatia unor critici, multor critici. Ei nu mai vorbesc despre Livada de Visini ori de alta poveste teatrala celebra, ci incep sa-ti spuna care a fost prima montare vazuta de ei, care a fost cea mai buna, care a fost cel mai bun actor in rolul X sau Y. Nu zic ca n-au dreptate, poate montarea la care fac referire este cu adevarat cea mai buna, problema este pentru cine vorbesc ei, oral sau in scris. Oare un spectator de 20 de ani chiar este interesat de o montare pusa-n scena inainte sa se nasca ei?

Nu voi face, deci, astfel de comparatii, insa trebuie sa spun partea personala: la montarile unor piese celebre, cum este Livada, sunt atent la viziunea regizorala noua, dar si la UN anume personaj. Practic, imi propun ca la fiecare noua montare ori noua reprezentatie sa fiu atent la un ALT personaj.

In cazul operei lui Cehov, e chiar indicat sa fac asta, pentru ca TOATE personajele cehoviene sunt foarte complexe. Cumva, daca esti atent la toate iti scapa detaliile, unele relevante, importante, utile. In acest caz, cele 2 personaje urmarite au fost COPILUL (absolut senzational, mai ales avand in vedere varsta; nu va zic mai multe, va sfatuiesc doar sa-l urmariti cu atentie) si Lopahin (interpretat in aceasta montare de Alexandru Marin). Cum nu cunosc actorul, numele sau nu-mi spune nimic (sunt oricum pentru prima data in Suceva, iar prin festivaluri nu-mi amintesc sa fi vazut alt spectacol in afara de SENZATIONALUL Intoarcerea acasa), ma voi referi la personaj. Repet, m-am straduit sa il inteleg, l-am urmarit cu atentie. M-am FOCUSAT pe el, ca sa ma exprim astfel.

Asadar, toata lumea stie ca Lopahin este cel care a cumparat Livada. Ce este interesant la personajul in cauza este istoricul sau: el a cumparat locul unde tatal si bunicul sau au fost SCLAVI. Intentia sa este sa desfiinteze livada si sa construiasca vile, pe care le va vinde mai departe. M-am tot gandit pe parcursul spectacolului daca intentia sa este una REALISTA ori este vorba de razbunare.

Am incercat sa ma pun eu in locul personajului. Nu am reusit, insa am ajuns la o concluzie cumva trista: subiectul sclaviei nu este atat de mult abordat in cultura romana, in film, in teatru ori in literatura. Cehov a abordat problema, cei dezavantajati, fostii mosieri, numeau abolirea sclaviei drept MAREA NENOROCIRE. In Romania pare ca sclavia nu a existat niciodata.

Nu pot sa ma pun in pielea personajului, desi ma straduiesc, dar cumva empatizez cu el. Dintre toti cei de acolo, cu el empatizez cel mai mult. Chiar daca este si ceva razbunare in actiunea sa, el pare cel mai realist, cel mai cu picioarele pe pamant. Altfel spus, daca un om se razbuna pe altii facandu-si lui un bine, oare mai putem vorbi despre razbunare? Daca eu cumpar ceva de la o licitatie, care ceva se dovedeste a fi ceva profitabil, inseamna ca am facut o afacere buna si atat. Conteaza trecutul sau conteaza viitorul?

De altfel, Livada si din acest motiv este emblematica: pentru unii simbolul decaderii, simbolul unui trecut MARET, dar prezent decadent, insa pentru altii este locul de unde incepe cresterea. Schimbarea generatiilor, schimbarea puterii, se vede foarte bine acolo.

Nu va spun mai multe despre Livada, va spun doar ca a reusit sa seteze foarte sus standardele pentru restul festivalului. Oare vor reusi TOATE spectacolele sa se ridice macar partial la acest nivel? Oare ce spectacol va fi, cel putin in ochii, dezavantajat din acest motiv? Ramane de vazut.

ps: Nu va dau detalii, nu fac spoilere vizavi de Livada (desi notiunea de spoiler nu prea are sens in cazul montarii unor piese arhicunoscute), insa va spun ca la un moment dat apare pe ecran data inceperii razboiului din Ucraina. Nu va spun ce alte referiri veti mai gasi, va indemn doar sa le cautati. Este poate inutil sa va spun ca Suceava se afla, geografic, dar si cultural, mult mai aproape de Ucraina decat se afla Bucurestiul. Inclusiv numarul ucrainenilor din oras este mai mare decat in capitala. Insa ce vreau sa spun este ca montarea unui text rusesc, spectacolul Livada, nu este nicidecum sfidatoare. Dimpotriva: este bine-venita. Iar sloganul editiei de anul acesta a festivalului este PACE.