Lizica
de Alex Tocilescu
Distributie:
Natalia Cebanu
Alexandra Mihaela Dancs
Alex Tocilescu
Directia artistica: Natalia Cebanu
Coregrafie: Alexandra Mihaela Dancs
Costume & scenografie: Sergiu Chihaia
Video proiecții: Paul Chirila
Sound design: Adrian Piciorea
Light design: Vlad Benescu
Manager proiect: Doina Dogaroiu
Afis: Paul Chirila & Amalia Iorgoiu
MULTUMIRI: Doina Lemny, Vladimir Bulat & Adela Virgolici
Spectacolul Lizica a fost vazut pe data de 20 aprilie 2024 la sediul Asociatiei Hearth / Casa Kerim din strada Parfumului nr 19
Lizica – Opinie LaTeatru.EU
Unele spectacole ies in evidenta prin decor, alte spectacole ies in evidenta prin interpretari geniale, in timp ce altele au marea calitate de a scoate in relief textul. Dupa multe spectacole de teatru independent si/sau jucate de actori amatori, neprofesionisti, am incercat sa-mi imaginez cum ar fi aratat acel spectacol dac-ar fi fost jucat de actori mai buni.
Lizica are putin din fiecare, insa cel mai mult si cel mai mult iese in evidenta textul: povestea celebrei Lizica Codreanu-Fontenoy. O poveste de viata extraordinara, un PERSONAJ in adevaratul sens al cuvantului, o personalitate despre care ar trebui sa vorbim mai mult.
Modul in care textul lui Alex Tocilescu a fost pus in scena poate fi caracterizat in multe feluri. Incerc sa gasesc cuvantul potrivit, insa montarea mi se pare deopotriva excentrica, jucausa, intensa, energica, creativa. Numarul personajelor din acest spectacol este unul cumva surprinzator, 13, asa ca va las pe voi sa va imaginati cam cum decurge montarea.
Nu, nu am scris gresit, apare si dramaturgul Alex Tocilescu (pe video), o aparitie care starneste hohote de ras in randul spectatorilor.
Personajele sunt dintre cele mai celebre, aici ii amintesc doar pe Constantin Brancusi si pe Coco Chanel. Da, ati ghicit, Brancusi este interpretat de o femeie, dar suntem la teatru, sunt conventii, este permis orice.
Povestea nu este liniara, este hai sa-i spun ANTI-LINIARA, adica incepe cu sfarsitul, cu inmormantare, si se duce invers in timp. Avem parte si de un mic zig-zag, il veti descoperi singuri, nu trebuie sa vi-l dau mura-n gura.
Problema mea cu povestile acestea spuse invers este ca-s greu de urmarit. In cazul cartilor, am deseori obiceiul sa recitesc cartea in ordinea corecta. Cand am timp si chef, in ordinea asta, vreau sa ma conving daca autorul a ales corect ordinea invers cronologica. Deseori ajung la concluzia ca da, insa uneori imi dau seama ca nu.
Oricum ar fi, in cazul unei carti am posibilitatea sa mai revin asupra unor pasaje, sa recitesc cateva lucruri care mi-au scapat. La teatru e mai dificil, drept urmare povestile inverse sunt mai greu de urmarit.
Aici mi-a placut, desi jucat in 2+1 actori stiam in fiecare moment unde ne aflam si cine-i personajul, insa ceva din mine imi sopteste ca aceasta gaselnita regizorala, acest artificiu teatral, a fost cam inutil. Spectacolul ar fi fost la fel de bun, poate chiar mai bun, jucat in ordinea corecta. Eu sunt o persoana care apreciaza din ce in ce mai mult simplitatea, cel putin in cazul povestilor, briz-briz-urile sunt utile atunci cand aduc un plus evident. Aici pot spune doar ca nu incurca, nu deranjeaza, insa nu vad marele plus adus.
Insa, ca sa revin la ce spuneam la inceput, spectacolul Lizica are marele merit de a o readuce in mintea spectatorilor pe Lizica Codreanu-Fontenoy, de care multi spectatori nici nu auzisera pana sa vada spectacolul. Eu auzisem de ea, insa stiam foarte vag cu ce se ocupa. Stiam doar ca-i dansatoare, insa partea si mai interesanta, cea terapeutica, imi scapase. Asa ca cele mai multe felicitari le merita dramaturgul Alex Tocilescu.
Fabulos personaj, merita mai multa atentie. Eu chiar as face un film despre ea, un film pe care multi francezi s-ar inghesui sa-l vada. Si poate sa-l finanteze.
Mergeti sa vedeti Lizica la Asociatia Hearth / Casa Kerim, un loc cu un farmec aparte. Un loc de poveste. Un loc unde revin de fiecare data cu placere. Un loc unde am vazut, nu cu mult timp in urma, Trei surori in Atena, un spectacol de care mi-am reamintit cu placere atunci cand am revenit “la locul faptei”. Vi-l recomand cu caldura si pe acela.