Loochy si Moochy
Distributie:
LOOCHY – Cristina Juncu
MOOCHY -Denis Hanganu
TUKI – Radu Mitrea
ZEUL VÂNTULUI (FASSSS) – Andrei Radu
ZEUL TUNETULUI (BUMMM)- Vlad Bălan
SPUMI – Catalina Mihai / Marina Palii
Realizatori:
Regia si Scenariul – Andreea Vulpe
Muzica – Bobo Burlăcianu
Scenograf costume – Cristina Milea
Scenograf decor – Gabriella Spiridon
Coregrafia – Carla Waltner
Se joaca la Teatrul Masca
Loochy si Moochy – Opinie LaTeatru.EU
De cativa ani, Teatrul Masca s-a rebranduit. Ma rog, expresia este una economica, de marketing, nicidecum una teatrala. Specificul teatrului, dupa transformarea radicala, a devenit unul gestual. Nu a fost o transformare brusca, radicala, caci Teatrul Masca organizeaza, de ani de zile, Festivalul Statuilor Vivante, ducand teatrul din sala in mijlocul oamenilor.
Desi am tot fost la spectacolele teatrului, mi-a fost greu, in unele cazuri imposibil, sa scriu ceva. Sa astern cuvinte despre lucruri care pe mine m-au lasat fara cuvinte. Sa rostesc cuvinte, fie si-n scris, despre spectacole in esenta fara cuvinte.
In aceasta stagiune de interior, Teatrul Masca s-a laudat cu 2 spectacole: Visul (o adaptare SUPERBA dupa celebra piesa Visul unei nopti de vara, despre care inca nu am scris si nu stiu daca voi avea inspiratia necesara s-o fac) si Loochy si Moochy.
Recunosc, nu am citit foarte multe despre Loochy si Moochy, am mers la teatru cu gandul de a fi surprins. Cu ce m-ar mai fi putut surprinde Teatrul Masca?
Eh, acum vine partea interesanta: Loochy si Moochy este musical in toata regula. Un musical complet, nu tipul de spectacol in care actorii alterneaza vorba normala cu cantecul. Da, se canta, se danseaza, ritmurile fiind diverse.
Nu am apucat sa va zic partea importanta: Loochy si Moochy se bazeaza pe o manga japoneza. Lucru care, deopotriva, se poate dovedi un lucru bun sau un obstacol.
Caci, pe langa socul meu initial, parca eram intr-o rezervatie de maimute si exclamam UITE, CHIAR VORBESTE, al doilea soc a fost unul de natura culturala. Era un spectacol facut dupa o manga japoneza, actorii pareau de acolo, dupa cum erau imbracati, dar muzica parea cumva universala, globala. Nu romaneasca (desi versurile erau in romaneste), nu japoneza, ci un pop si un hip-hop ce poate fi auzit deopotriva in SUA, Japonia, Anglia, Romania ori Franta.
Nu am fost niciodata in Japonia, nu am un termen corect de comparatie, un reper bun, dar cert este ca nu m-am simtit acolo.
Trebuie sa va vorbesc acum cate ceva si despre colegii spectatori, pentru mine cei mai relevanti critici. Intai si intai, trebuie sa precizez faptul ca am fost la o reprezentatie speciala, tinuta la ora 15 (ieri s-au jucat 2, la 15 si la 18; am preferat reprezentatia de la ora 15 atat din curiozitate, sa vad ce fel de public merge la acea ora la teatru, cat si pentru a mai avea timp de un alt spectacol seara, care in cazul zilei de ieri a fost Diseara la 7). La 18, din cate am inteles, spectacolul se juca … cu casa inchisa (prefer oricand acest termen in dauna englezescului Sold-Out). La ora 15, insa, sala era plina de copii si adolescenti. In fond, manga, banda desenata japoneza, se adreseaza cu precadere lor.
Acestia au SAVURAT spectacolul, au ras, s-au distrat, s-au simtit bine si au aplaudat din toata inima la finalul reprezentatiei. Sunt convins ca multi copii vor intelege mai bine acest spectacol decat foarte multi adulti, cu precadere critici pretentiosi, foarte atenti la tot felul de detalii si amanunte.
Da, Loochy si Moochy este un basm japonez interpretat si adaptat de romani, pentru acest spatiu cultural. Probabil si japonezilor li s-ar parea dubios un spectacol despre Harap-Alb. Probabil japonezii se vor mira de ce a iesit din acea manga japoneza, adaptata foarte liber, asa cum si noi, romanii, am ramane socati de o eventuala adaptare japoneza a vreunui basm romanesc.
Doar ca cei mici, celor care li se adreseaza, romani ori japonezi, gandesc altfel. Ei se vor bucura de Loochy si Moochy, nu vor stramba din nas la eventualele glume puerile si nu vor pune intrebari filosofice existentiale.
Da, Loochy si Moochy ramane un spectacol COMPLET DIFERIT de tot ce puteti vedea pe scenele teatrale bucurestene (si romanesti, in general). Este, de asemenea, COMPLET DIFERIT de tot ce s-a jucat chiar si pe scena Teatrului Masca si complet diferit chiar si fata de spectacolele regizate de Andreea Vulpe pe care le-am vazut, Barajul si Vandalul. Doar ca fix acesta este farmecul lui si fix din acest motiv trebuie sa mergeti sa-l vedeti.
Mie mi-a placut Loochy si Moochy si, cumva, este paradoxal. Ultima adaptare a unei manga japoneze, filmul Alita, mi-a displacut enorm. O posibila explicatie ar fi ca prefer o adaptare romaneasca uneia americane. Ori poate ca prefer o adaptare teatrala, care se petrece in fata mea, uneia cinematografice, care pare rece, impersonala, de la un punct incolo fake. Ori, poate, cine stie, am fost prea cucerit de atmosfera generala incat eventualele parti negative nu au mai fost vizibile pentru mine.
Mergeti sa vedeti Loochy si Moochy. Dupa spectacol, fie-mi veti multumi enorm, fie ma veti injura. Credeti-ma, cale de mijloc nu exista.