Ludwig Van Bethy – Breasla Actorilor

Ludwig Van Bethy POSTER

Ludwig Van Bethy
Textul si regia: Andrei Adam
Distributie:
Ludwig – Robert Poiana
Van – Massimiliano Nugnes
Bethy – Teodora Colt
Proiectie video: Dorel Mihaila
Afis: Madalina Sinoae
Spectacol produs de compania Breasla Actorilor, vazut la Teatrul InDart

Ludwig Van Bethy breasla actorilor

Ludwig Van Bethy – Opinie LaTeatru.EU

 

Nu va spun nimic despre spectacolul Ludwig Van Bethy. Va spun doar ca cele 3 sunt numele celor 3 personaje ale spectacolului (dupa cum se vede si din distributie). Vreau, insa, sa va vorbesc despre 2 probleme puse foarte bine de acest spectacol. Una principala, fundamentala, si una secundara, care mi-a atras atentia pentru ca tocmai am vazut-o intr-un film. Incep cu cea mai putin importanta, relevanta, insa, in tabloul general.

 

Vanatoarea – de la preocupare elitist la ceva rusinos

 

Vanatoarea este o indeletnicire extrem de interesanta daca o privim istoric. Initial oamenii vanau de nevoie, pentru a se hrani, ulterior vanatoarea devenind deopotriva un hobby si un mod de a-ti etala masculinitatea. Este un sport pe care, de pilda, il practica si Ceausescu (atat cu oamenii lui, cat si cu oaspetii sai distinsi de peste hotare), dar pe care-l practica si casele regale ale mai multor tari. Sa nu mai zic de bogatasi, a se vedea macelurile anuale gazduite de Ion Tiriac.

In prezent, intalnim un trend din ce in ce mai accentuat de contestare a acestei indeletniciri. Organizatiile pentru drepturile animalelor sunt din ce in ce mai puternice, iar tinerii care refuza din principiu vanatoarea sunt din ce in ce mai multi.

Pentru unii, sa te oblige parintele sa participi la o astfel de partida este chinuitor. Este o corvoada. Este un lucru traumatizant.

Vazusem o scena asemantoare si in filmul Dolittle, un film despre un doctor celebru ce putea vorbi cu animalele. O problema pe care in spectacolul Ludwig Van Bethy o veti vedea pusa in treacat, dar care mie mi-a atras atentia.

Chiar as fi interesant de o istorie a acestei indeletniciri care, paradoxal, va deveni din ce in ce mai elitista si mai exclusivista (tocmai pentru ca din ce in ce mai multi o repudiaza). Ce e interzis devine pentru unii ceva cu atat mai tentant.

 

Copiii nedoriti – cauze si efecte

 

Atunci cand diverse organizatii religioase pun problema interzicerii avortului, in Romania, in SUA ori in orice alta tara de pe glob, imi vin in minte imaginile din orfelinatele tarii noastre din anii 90. Nu ca in anii 80 situatia ar fi fost mult mai buna, dimpotriva. Ideea e ca abia in anii 90 situatia a iesit la lumina.

Lucrurile nu stau cu mult mai bine in cazul micutilor adoptati. Chiar daca sunt multe povesti de succces, multi copii ce au devenit adulti buni, responsabili, este evident ca ei sunt niciodata fericiti cu adevarat.

Cum apar acesti copii nedoriti? De ce oamenii insista sa faca copii, desi nu-i doresc? De ce unii isi doresc cu orice pret copii, fara sa-si puna problema daca au ce sa le ofere? Si nu ma refer doar la partea financiara, relevanta si ea pana la un punct, ci si la partea educativa: ai ce sa transmiti unui copil? Poti servi drept exemplu unui copil?

Este chiar gresit sa spui din start ca tu nu vrei copii, ca tu nu esti demn si nu te vezi niciodata demn de a deveni parinte? Este chiar o obligatie sociala sa aduci pe lume un copil? Nu cumva faci mai mult rau bifand doar statistic aceasta obligatie sociala? Care obligatie sociala este obligatie doar pentru ca societatea nu a constientizat pericolul. Da, statistic vorbind avem generatii din ce in ce mai putin numeroase, nu are cine sa ne plateasca pensiile, financiar o sa o ducem din ce in ce mai prost. Dar nu este un pericol si mai mare sa avem nu una, ci mai multe generatii de copii nedoriti? De copii nefericiti, tristi, plini de frustrari?

Spectacolul Ludwig Van Bethy nu raspunde efectiv la intrebari, ci iti arata o realitate care te pune pe ganduri. Pe mine m-a pus pe ganduri. Pe baza lui pot aparea o gramada de discutii intre specialisti, sociologi, psihologi, politologi, poate chiar juristi ori teologi. Uneori cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci este sa-i lasi unui om mai multe semne de intrebare. A raspunde cu orice pret la unele intrebari nu este intotdeauna un lucru corect. Lasa-l pe el sa-si raspunda la intrebari, chiar daca uneori acest lucru este imposibil. Ca-n cazul Ludwig Van Bethy.

Nu discut aspectele teatrale, dramaturgice, ale spectacolului Ludwig Van Bethy. Povestea in sine m-a acaparat indeajuns de mult incat nu ma pot pronunta asupra niciunei alegeri regizorale. Am fost pur si simplu orbit de poveste. Interpretarile au fost intr-atat de credibile incat eram acolo, in poveste, printre ei. Si da, mi-am pus problema in multe momente cat de bine e sa fie psihologi cu trecutul si cu psihicul lui Bethy (da, v-am dezvaluit, ea este psiholog). Oare daca eu as merge la un psiholog ca ea, ar putea oare sa ma ajute cu adevarat? Iata alte cateva intrebari pe care mi le-am pus dupa acest spectacol.

Mergeti sa vedeti Ludwig Van Bethy, mergeti sa vedeti spectacolele produse de Breasla Actorilor, oriunde s-ar juca ele. Mergeti la Teatrul InDart, un loc fain, situat central, insa usor ascuns (pe Strada Coltei), loc unde veti vedea spectacole interesante si usor diferite de ce vedeti in alte parti.

One thought on “Ludwig Van Bethy – Breasla Actorilor”

  1. Un spectacol superb, dupa un scenariu inteligent scris. E o tema pe care ar trebui sa o promkvam mai des, anume copiii, sanatatea mintala, dezvoltarea si sustinerea tinerilor care provin din familii sau medii mai nefericite. Piesa ridica problema nasterii unui copil, riscurile, responsabilitatea si toate care vin cu decizia aducerii pe lume a unui copil. Eu vad un astfel de spectacol in scoli, licee (in special clasele critice si din medii vulnerable), vad adusi parintii la acest spectacol, vad lungi dezbateri dupa, vad tradusa piesa si jucata in multe alte tari.

Leave a Reply

%d bloggers like this: