Lysistrata dragostea mea
de Matei Visniec
Regia: Zalán Zakariás
Scenografie: Andra Badulescu Visniec
Muzica: Hunor-Lehel Boca
Coregrafie: Alice Veliche
Pregătire muzicala: Diana Roman
Video: Andrei Cozlac
Filmari: Andrei Botnaru
Distributie:
Horia Verives
Diana Roman
Andrea Boboc
Malina Lazar
Ada Lupu
Ionut Cornila
Cosmin Maxim
Dumitru Nastrusnicu
Razvan Contu
Constantin Puscasu
Livia Iorga
Pusa Darie
Ioana Aciobanitei
Mara Barbarie
Diana Furnica
Ana Maria Tidula
Alexandra Budau
Andrei Sava
Dumitru Georgescu
Radu Homiceanu
Razvan Bujor
Sebastian Pricop
Constantin Dimitriu
Aparitii in filmari:
Marian Stavarachi
Emil Coseru
Oana Sandu
Diana Vieru
Fabian Toderica
Haruna Condurache
Anastasia Toderișen
Marian Chiculita
Doru Aftanasiu
Spectacolul Lysistrata dragostea mea este produs de Teatrul National Vasile Alecsandri din Iasi si a fost vazut in Sala Liviu Ciulei a Teatrului Bulandra din Bucuresti, in cadrul FNT 2023
Lysistrata dragostea mea – Opinie LaTeatru.EU
Lysistrata dragostea mea este o piesa de teatru scrisa de Matei Visniec la finalul anului 2021. In momentul invaziei rusesti din Ucraina, piesa era gata, deci intr-un fel textul este prevestitor. De fapt, pentru multi era clar inca de la finalul anului 2021 ca va avea loc o invazie. Rusia masase PREA MULTE trupe acolo, la granita cu Ucraina. Era un deznodamant cert. Evident.
Pentru cine nu stie, in textul antic original, Lysistrata nascoceste un plan care sa impiedice razboaiele dintre cetatile grecesti. Le convinge pe celelalte sotii de militari sa-si santajeze sotii: daca nu inceteaza orice fel de razboi intre cetatile grecesti, barbatii nu vor mai avea parte de sex. “S-a varsat prea mult sange grecesc in aceste razboaie.”
Matei Visniec vine cu o continuare interesanta, continuare pe care, de fapt, o traim in aceste zile. O societate care a trait zeci de ani, vreo 70, in pace si prosperitate, este o societate vulnerabila, una pe care barbarii (irelevant care-s aceia) o pot ataca. Iar ei, europenii civilizati (precum grecii pe vremuri), nu mai au exercitiul razboiului. S-au efeminat prea mult, au trait prea mult intr-o lume roz.
Replica “avem moneda comuna, dar nu avem armata comuna” ar trebui pusa pe frontispiciul tuturor institutiilor Uniunii Europene.
Pericolul poate veni din Est, din Rusia, dar chiar si in absenta Rusiei problema ramane. O societate mult prea relaxata nu constientizeaza pericolul razboiului. Daca nu-l constientizeaza nu inseamna ca acesta nu o va afecta. Dimpotriva.
Legat de acest exercitiu de imaginatie, sa stiti ca am vazut de mai multe ori Lysistrata, varianta originala, si de fiecare data m-am intrebat acelasi lucru: oare o societate precum cea gandita de Aristofan este una fezabila? Eu ma gandeam strict in acea perioada, in Antichitate, insa intrebarea ramane valabila si pentru perioada contemporana. De fapt, in perioada actuala, una in care barbatii NU MAI FAC OBLIGATORIU ARMATA, intrebarea e mult mai importanta, mai relevanta. Problema este mult mai acuta.
Problema, de fapt, este ca nu putem gasi un echilibru. Daca vrei pace trebuie sa te pregatesti de razboi. N-am zis-o eu, ci un ganditor antic, roman (Publius Flavius Vegetius Renatus).
Ceea ce am vazut pe scena, o Lysistrata imbatranita, inteleapta, la care oamenii apeleaza pentru a-i lumina din nou, mi se pare o metafora excelenta ce poate fi folosita cam in orice domeniu. De pilda in cel economic: un economist care si-a impus teoriile si punctele de vedere este intrebat cum trebuie iesit din impasul in care economia a ajuns DIN CAUZA LUI. Un gropar este vazut drept salvator. Stiu ca pare amuzant si deopotriva absurd, dar este adevarat. Cel putin pentru mine.
Imi place mult teatrul ancorat in realitate, teatrul adus la zi, teatrul antic care pune intrebari legate de problemele actuale ale societatii. Lysistrata dragostea mea este un spectacol actual, care te cutremura de-a dreptul. Intr-o lume in care sunt 2 razboaie in desfasurare si un al treilea care pare oricand gata sa inceapa, acest spectacol nu poate fi decat infricosator.