Magnificul de Mihai Ispirescu
Regia: Lucian Sabados
Scenografia: Vladimir Turturica
Muzica: Alexandru Suciu
Distribuția:
Herold Banache (Magnificul) – Mihai Marinescu
Adelina Banache – Isabela Neamtu
Fredi Paisie / Gigi Giolgau / Colonel Mircea Topa – Alexandru Mike Gheorghiu
Tibi Albu – Alexandru Jitea
Teo Vancea – Sorin Cocis
Ovi Boncu – Cristian Nicolaie
Nicu Buză – Răzvan Banica
Țuțu Vârlan – Filip Ristovski
Cici Smoleanu – Laura Anghel
Figurația: Gheorghe Sabarel, Andrei Sabau
Vazuta la Sala Horia Lovinescu a Teatrului Nottara
Magnificul – Opinie LaTeatru.EU
Acest articol a fost scris si rescris de vreo 5 ori. De fiecare data scriam, citeam si stergeam. In mod evident, pandemia m-a scos din ritm, este unul dintre factori, dar nu este nicidecum singurul. Este vorba de spectacol in sine, despre textul sau mai precis, care are marea calitate de a parea perfect prin simplitatea ta. Asa se zice despre olteni, ca vorbesc la perfectul simplu pentru ca-s simpli si perfecti; desi imi place sa ma laud cu gluma asta, oltean fiind (apropo, mi-e dor de spectacolul Despre olteni cu dragoste, de la acelasi teatru), sunt departe de a fi perfect. Simplu sunt, deci pot spune ca-s oltean macar pe jumatate.
Revenind la Magnificul spectacol, acesta mi-a lasat tot timpul impresia ca e ceva ce am mai vazut, ceva ce as putea scrie si eu. Mi-am adus aminte de vorbele unui fost profesor de-al meu din facultate (de la una dintre facultati), care spunea ca niciodata nu citeste carti pe care le-ar fi putut scrie si el. In acest caz, chiar am avut impresia ca este un text extrem de usor de scris, pe care l-ar fi putut scrie oricare dintre noi. Caci intamplarile pe care le-am vazut pe scena de teatru nu doar ca sunt INSPIRATE din viata de zi cu zi, ci si efectiv relatate de acolo. Dramaturgul, Mihai Ispirescu (spre rusinea mea imi era necunoscut pana acum, desi una dintre creatiile sale, revista Moftul Roman, imi era cunoscuta), mi-a parut pe tot parcursul spectacolului un bun povestitor, o persoana care pur si simplu stie sa relateze cu har intamplarile si faptele pe care le vede.
In drumul spre casa aveam impresia ca articolul despre spectacolul Magnificul va fi la fel de usor de scris. Nu e mare lucru sa scrii despre un spectacol simplu, nu? Ajuns acasa, m-am pus in fata laptopului si mi-am dat seama ca pur si simplu nu pot scrie articolul. Totodata, mi-am dat seama ca fix despre astfel de spectacole (identic in cazul fimelor sau cartilor) imi este cel mai greu sa scriu: daca-n cazul spectacolelor grele rolul celui care scrie este sa traduca, sa explice prin cuvinte simple lucrurile complicate prezentate pe scena, in cazul spectacolelor care atrag prin simplitatea lor rolul meu dispare. Ce sa explic cand totul este pur si simplu pe intelesul tuturor?
In fiecare oras de provincie Magnificul este primarul. Nu zic in multe, nu zic in majoritatea, ci zic in toate. Cum ajung acesti primari sa fie schimbati depinde de fiecare zona in parte. In esenta, insa, pentru ceilalti lucrurile nu se schimba in niciun fel: s-a schimbat Magnificul si atat. Nimic nou sub soare, ca sa zic asa.
Intr-adevar, as putea sa vorbesc despre aerul caragialesc al spectacolului (finalul este in mod cert inspirat din celebra piesa O scrisoare pierduta), insa acest aer a fost simtit de absolut toata lumea. Deci iarasi nu as aduce nimic nou in peisaj. Iarasi as parea Captain Obvious.
De fapt, marele merit al spectacolului Magnificul este ca te face sa constientizezi cat mic si neimportant esti tu. Desi la inceputul spectacolului ma umflam in pene, aratand cat de Magnific sunt (apropo de poza de mai sus), la finalul spectacolului am putut constientiza cat de mic si neimportant sunt. Toti ne-am da magnifici daca am avea ocazia, toti ne dorim sa avem ocazia, insa 99% dintre noi nu o avem, drept urmare ne descurcam cum putem.
Singura intrebare pe care mi-o pun dupa un spectacol tip Magnificul este in ce masura lucrurile stau la fel si-n Bucuresti. Cat este de diferit Bucurestiul din punct de vedere politic? Fara sa va fac spoiler, ganditi-va la O scrisoare pierduta si la locul in care ea se desfasoara. Atunci sau acum, cat de diferita ar fi fost ea in capitala? Nu, nu am un raspuns, nici voi nu-l veti avea dupa ce vedeti vedea Magnificul, dar teatrul nu este neparat bun pentru a RASPUNDE la intrebari. As zice chiar dimpotriva: este util pentru ca tu sa-ti pui SI MAI MULTE intrebari. Raspunsurile le gasesti in alta parte, nu-n sala de teatru.