Mama
Text: Marta Barceló
Regia: Mariana Camarasan
Asistent regie: Sanda Anastasof, Corina Predescu
Traducator: Luminita Voina-Raut
Scenografie: Dragos Buhagiar
Distributie: Diana Vacaru-Lazar
Cendana Trifan
Spectacolul Mama este produs de Teatrul National Radu Stanca din Sibiu, fiind vazut in Sala de spectacole a Teatrului Matei Visniec din Suceava, in cadrul festivalului Zilele Teatrului Matei Visniec din Suceava
Mama – Opinie LaTeatru.EU
Un proverb romanesc spune simplu: Cine n-are batrani sa-si cumpere. Nu stiu daca dramaturga spaniola (catalana?) Marta Barceló a fost vreodata in Romania ori daca a avut contacte cu a noastra cultura, insa spectacolul bazat pe piesa acesteia este exemplificarea foarte cinica a acestui proverb.
O tanara de 30 de ani, crescuta la orfelinat, gaseste un anunt in care o doamna de 60 si un pic de ani isi ofera, contra cost, serviciile de mama. O mama de cumparat. Suma, daca este relevanta pentru cineva, este de 600 de euro pe luna. Nu intru in detalii legate de clauze si tot tacamul. Va invit sa meditati un pic, macar 1 minut, asupra acestui aspect. Si apoi incercati sa raspundeti la urmatoarele intrebari:
- Cum ati judeca o persoana care se afla intr-una dintre aceste 2 situatii? Cum ati judeca o batrana singura, care-si ofera contra-cost serviciile de mama? Cum ati judeca o tanara crescuta la orfelinat, dupa ce mama o parasise si tatal murise de supradoza, care isi cumpara o mama? Pe mine sincer m-au impresionat ambele femei, fiecare in felul ei. Am empatizat cu ambele, ambele-s victime, ambele au avut o viata nefericita pana in acel moment.
- Daca v-ati afla intr-una dintre cele 2 ipostaze (NU spuneti ca nu va puteti imagina asta), v-ati lauda cuiva? Sau ar ramane doar secretul vostru (si al celeilalte persoane implicate)?
- De ce mama si nu tata? Nu SI tata, ca sa fiu mai exact. Oare cum ar arata aceeasi poveste spusa de 2 barbati: un batran de 60 si un pic de ani care da anunt ca ar vrea sa-si ofere contra-cost serviciile de tata. Cat de diferita ar fi povestea?
- Oare un astfel de spectacol poate fi numit comedie? Situatia este realmente trista, dramatica. Finalul, oricare ar fi el, nu poate fi decat trist. Chiar daca, dintr-o anumita perspectiva, “happy-end-ul” ar putea insemna ca situatia din final este un pic mai putin trista decat era la inceput.
- Nu in ultimul rand, nu pot sa nu ma intreb cat de diferita este o mama din Spania de una din SUA, de una din Italia, de una din Germania, respectiv de una din Romania. Oare povestea ar fi posibila in tara noastra? Oare cum s-ar desfasura pe meleagurile noastre? Oare povestea ar fi fost posibila acum 30 de ani?
Excelente cele 2 interpretari, excelenta regia, foarte sugestiv decorul. Insa, ca-n multe alte cazuri, am fost mult mai atent la desfasurarea actiunii, chiar am stat cu sufletul la gura, spectacolul chiar are suspans, unul bine dozat, excelent gandit. Despre cele 2 actrite pot spune doar ca erau excelent distribuite, una chiar parea mama, fie si o mama wannabe, iar cealalta, desi construise de la 0 o agentie de publicitate, pe care inca o conducea, era inca imatura, nu stia ce voia de la viata. Dar, fara-si dea seama, era obsedata de control, era obsedata de ideea ca tot ce a fost important in viata ei i s-a intamplat fara ca ea sa fi decis acest lucru. Voia sa rectifice acest lucru, macar de acum inainte.
As mai avea multe de spus despre spectacolul Mama, insa prefer sa ma opresc aici. Poate ce as mai avea de spus ar fi prea personal, poate ce as avea de spus ar fi prea putin teatral. Si poate e mai bine sa va imaginati, sa va ganditi singuri, la ce ar mai fi de spus, atat INAINTE sa vedeti spectacolul, cat si dupa.
Mergeti sa vedeti spectacolul Mama din toate aceste motive, dar si din multe altele. Nu stiu daca o sa va PLACA, mai degraba nu, dar stiu sigur ca o sa va atinga, o sa va puna pe ganduri. In fond, indiferent de situatie, CU TOTII AVEM O MAMA. Chiar daca, din pacate, unii n-au cunoscut-o inca ori si-ar fi dorit sa n-o cunoasca.