Mandrie si prejudecata (un fel de)
de Isobel McArthur dupa romanul „Mandrie si prejudecata” de Jane Austen
traducerea Adrian Nicolae
regie: Alexandru Mazgareanu
decor: Andreea Sandulescu
costume: Alexandra Boerescu
muzica originala si aranjament muzical: Alexandra Suciu
lighting design: Alexandru Mazgareanu
pregătire muzicala: Maria Alexievici
miscare scenica: Mariana Gavriciuc
producator delegat: Vasea Blohat
distributie:
Flo, Doamna Bennet, Fitzwilliam Darcy: Camelia Pintilie
Tillie, Charlotte Lucas, Charles Bingley, Domnisoara Bingley: Dana Marineci
Effie, Elizabeth Bennet: Oana Predescu
Clara, Jane Bennet, George Wickham, Lady Catherine de Bourgh: Ana Udroiu
Anne, Mary Bennet, Lydia Bennet, Domnul Collins, Doamna Gardiner: Iulia Samson
Mandrie si prejudecata (un fel de) a fost vazut in avanpremiera, la Sala Mare (Ion Lucian) a Teatrului Excelsior
Mandrie si prejudecata (un fel de) – Opinie LaTeatru.EU
Mandrie si prejudecata (un fel de) este o adaptare libera, non-conformista, un pic neserioasa, jucausa, ritmata si contemporana a celebrei carti scrise de Jane Austin. Multi nu o vor gusta, nu vor fi de acord cu ea, motivele urmand a fi diverse: se abate (prea mult) de la litera cartii; este prea neserioasa; este prea feminista si/sau prea socialista; amestecul de replici in romaneste si cantece in engleza ar putea sa nu fie pe placul multora; trecerea actritelor de la un personaj la altul s-ar putea dovedi obositoare pentru unii spectatori mai putin experimentati; durata spectacolului ar putea iarasi sa fie o problema (pentru unii este prea lung pentru o comedie, in timp ce pentru altii e prea scurt pentru un roman de-o asemenea amploare).
Mandrie si prejudecata (un fel de) ne spune povestea pe care o stim cu totii din perspectiva servitoarelor, adica a acelor personaje care nu apar efectiv in povestea originala, in carte, dar care sigur exista, caci ele “daca n-ar fi nu s-ar povesti”. Fix din acest motiv unii vor stramba din nas si vor considera povestea ca fiind usor socialista, perspectiva fiind una care te duce cu gandul la asa ceva.
Personal, Mandrie si prejudecata (un fel de) mi-a adus aminte de Hamlet in sos picant de la Teatrul Nottara. Este un spectacol vesel (regizorul foloseste sintagma de “jucaus”), o reintepretare indrazneata a unei povesti celebre. Mie mi-a placut vibe-ul spectacolului, mi-au placut si cantecele (faptul ca erau in limba lor originala, in engleza, e un plus; deseori traducerea cantecelor este una slaba), mi-au placut si trecerile rapide de la un personaj la altul. Am putut sa ignor micile derapaje feministe, de fapt nu le-am luat in serios, le-am tratat ca pe niste glume. La fel cum am ignorat eventualele mesaje politice si sociale. De fapt, incerc sa ma detasez de ele, incerc sa apreciez actul artistic indiferent de mesajul acestuia.
De asemenea, am apreciat si faptul ca un text vechi si poate plictisitor pentru cei tineri si foarte tineri a fost transformat intr-o poveste extrem de interesanta, de amuzanta, deloc elitista. De fapt, aici este cheia: o carte culta pentru o anumita perioada, serioasa, dar cam seaca, s-a transformat intr-un spectacol amuzant si plin de viata.
Recunosc ca am incercat sa citesc cartea, m-am apucat de ea, dar nu este pur si simplu pentru mine. Spectacolul Mandrie si prejudecata (un fel de) este insa pentru mine, ceea ce este de fapt principala sa calitate.
Mandrie si prejudecata (un fel de) poate fi vazut de oricine, insa nu oricine il va aprecia. Iti trebuie o anumita deschidere pentru a-l aprecia, a-l savura si a-l intelege. Caci da, desi multi il vor lua drept o comedie usoara, poate bulevardiera, el are destule straturi ascunse pe care nu toti le observa. Eu le-am observat, dar pe unele dintre ele am decis sa le ignor.