Marfa vie
dupa A.P. Cehov
Adaptare: Nicolae Urs
Regie si scenografie: Alexandru P. Rusu
Costume: Adela Bratinka
Producatori: Asociatia Centrul European al Artistilor Basarabeni si Teatrul Amzei
Sponsori: Finne, Sport4all
Parteneri: Bratinka Fashion, Anima Allegra Art
Distributie:
Beatrice Rubica
Razvan Raduta
Radu Mateuca
Fotografii: Maria Rusu
Vazut pe data de 6 decembrie 2025 la Teatrul Amzei
Marfa vie – Opinie LaTeatru.EU
Esti barbat si cineva tot da tarcoale nevestei tale. Este evident ca nu-ti convine, dar nu prea ai ce face. Ea, nevasta, are un copil cu tine, deci n-ar avea motive sa te paraseasca. Pana intr-o zi cand amantul iti face o propunere de nerefuzat. Nu ca-n filmele cu Mafie, ci pur si simplu iti ofera o suma enorma. Sa-ti cumpere nevasta. Sa te despagubeasca. Sa fie fair pentru tine.
Evident ca decizia o vei lua impreuna cu ea. Nu o poti obliga sa plece, ea nu te poate obliga sa accepti. Dar daca oferta va fi acceptata, cine va fi mai vinovat: tu sau ea? Tu, ca ti-ai vandut nevasta (nu si copilul, care a ramas cu tine), sau ea, ca a acceptat vanzarea? A acceptat sa devina o … Marfa vie?
Cine renunta de fapt la propria demnitate? Ea sau ei? Care dintre cei 2 barbati: vanzatorul sau cumparatorul? Ce i-a impins pe toti sa faca acele actiuni? Care ar putea fi deznodamantul acestor actiuni?
Marfa vie este o nuvela scrisa de Cehov, insa adaptarea cinematografica, facuta de Nicolae Urs, contine si alte citate din scrierile autorului rus (este la un moment dat un celebru monolog din Pescarusul).
In Marfa vie, cea care exceleaza cu adevarat, care iese cu adevarat in evidenta, este Beatrice Rubica. Tot timpul oscileaza intre sot si amant, intre noul si sot si vechiul sot, intre trecut si prezent, intre prezent si viitor. Tot timpul isi doreste ce nu are, este nemultumita de prezent.
Sotul si amantul par a fi intr-o vesnica disputa, intr-o vesnica negociere. Greu de spus cine profita, cine are de castigat si cine are de pierdut. As fi fost tentat sa spun ca ea este singura care are de castigat, dar obiectiv vorbind, ea alege sa ramana cu cel care a saracit, care a dat aproape toata averea ca sa o aiba pe ea.
Nu va dezvalui finalul, nu va spun micutul twist (desi pentru unii ar putea fi unul important, chiar fundamental), va trebui sa-l descoperiti singuri.
Apropo, era sa uit: totul se petrece pe ritmurile melodiei Bella Ciao Bella Ciao. Eu va arat mai jos varianta care-mi place mie cel mai mult, cea interpretata de Goran Bregovic:
Sincer, nu stiu exact care ar trebui sa fie metafora. Melodia a (re)devenit celebra atunci cand a fost pusa drept coloana sonora a serialului Netflix Casa de Papel, adica Fabrica de bani. Ce se insinueaza prin aceasta melodie repetata excesiv? Ca cel care va avea intr-un final femeia trebuie sa fie o … fabrica de bani? Ar trebui oare sa ne ducem in istoricul acestei melodii? Caci initial melodia era cantecul miscarii antifasciste, preluat de … comunisti (internationala socialista). Ar putea avea legatura cu ideea de ELIBERARE? Cine ar putea sa se elibereze?
De fapt, toti 3 sunt prinsi in acest joc, niciunul dintre ei nu este efectiv liber.
Oricum ar fi, Marfa vie cu Bella Ciao pe fundal este un spectacol de teatru excelent: viu, plin de vigoare, plin de viata. Nici nu-ti dai seama cand a trecut timpul, cat s-a terminat totul. Eu am simtit ca a trecut totul atat de repede incat simt nevoia sa revad spectacolul. Pentru mine, personajul interpretat de superba Beatrice ma atrage poate la fel de mult precum ii atrage pe cei 2 barbati din spectacol. E ca o sirena care parca ma cheama si nu-mi da voie sa fac altceva decat s-o ascult.
Mergeti si voi sa vedeti Marfa vie si-mi veti da dreptate. Sau, chiar daca nu veti recunoaste, de fapt veti actiona exact cum zic eu aici. Ceea ce e cam acelasi lucru.