MASS – Teatrul National Radu Stanca din Sibiu & unteatru

MASS - Teatrul National Radu Stanca din Sibiu & unteatru AFIS

MASS
de Fran Kranz
Regia: Andrei si Andreea Grosu
Distributie:
Ofelia Popii
Mihaela Trofimov
Richard Bovnoczki
Marius Turdeanu
Scenografie: Vladimir Turturica
Spectacolul MASS este o co-productie Teatrul National Radu Stanca din Sibiu & unteatru; a fost vazut la unteatru pe data de 29 mai 2023

MASS - Teatrul National Radu Stanca din Sibiu & unteatru

MASS – Opinie LaTeatru.EU

Nu fac spoiler daca va spun premisa spectacolului: 2 familii (2 cupluri, 2 perechi de parinti) se intalnesc la ceva timp dupa ce o tragedie le-a unit destinele. Copilului uneia dintre familii a hotarat si-a pierdut viata intr-un atentat cu multe victime; printre victime, copilulul celuilalt cuplu.

Acum trebuie sa va ganditi la cum ati reactiona in ORICARE dintre situatii: cum v-ati raporta la copilul vostru DUPA ce ati afla ce a facut INAINTE SA SE SINUCIDA; cum v-ati raporta la familia ucigasului copilului vostru?

Ambele intrebari sunt legitime, corecte si deopotriva dureroase. Nu voi raspunde la niciuna dintre ele, ci va voi vorbi un pic despre problemele pe care acest spectacol le pune.

  1. Prima problema este legata de jocurile electronice, multe dintre ele foarte violente. Sunt o relaxare? Sunt o SIMULARE  a unei viitoare situatii reale? Sunt o descarcare a energiilor negative? Sunt sau nu periculoase?
  2. A doua problema, una specific americana, este legata de detinerea armelor de foc. O problema asupra careia noi, romanii, ar trebui sa nu ne pronuntam. Adica o putem face, dar strict in legatura cu societatea noastra: oare ce s-ar intampla daca s-ar legaliza si la noi? Ar fi un mare haos sau dimpotriva, numarul infractiunilor ar scadea? O intrebare la care, personal, n-am raspuns. Dar perspectiva pe care ne-o ofera spectacolul este interesanta.
  3. A treia problema este legata de RESPONSABILITATEA unui parinte. Poti da in judecata parintii unui copil criminal? Vorbim despre o responsabilitate legala, dar si de una morala. Chiar daca instanta i-ar achita, chiar daca LEGAL ei nu sunt vinovati, pe partea morala discutia este radical diferita.
  4. A patra problema este legata de modul in care parintii unui copil criminal se raporteaza la defunct. Isi vor aminti de el cand era mic, cat de dragut si inocent era? Este atat de IMORAL sa si-l aminteasca DOAR copil? Cum judecam familiile unor astfel de copii?
  5. A cincea problema este legata de stat, de societate, de cat de vinovat/a este acesta/aceasta. Evident, aici este inclusa si problema de la punctul 2. Dar nu este deloc singura.
  6. A sasea problema este legata de psihologi, psihiatri, terapeuti si alte persoane specializate. Cat de responsabili sunt ei in astfel de situatii? Pot fi ei acuzati de malpraxis? Daca un pacient moare pe masa chirurgului, acesta este acuzat de malpraxis. Ma rog, poate fi achitat, dar familia victimei il va acuza. Procesul va avea loc. Cum ar trebui sa stea lucrurile in cazul doctorilor de suflete si de minti?
  7. Nu in ultimul rand, care este responsabilitatea scolii? Singurul lucru pe care ar trebui sa-l faca scoala este sa evalueze competentele educationale? Sa spuna cate cunostinte a acumulat si cat de capabil este sa invete?

Un lucru care mi-a atras atentia a fost si aranjarea spectatorilor si a scenei: scena era in mijloc, iar spectatorii erau de-o parte si de alta. Se putea sta si in lateral, insa spectatorii in cauza erau avertizati ca vor vedea unii actori cu spatele. Ca nu este chiar ideal, dar daca doresc, pot sta acolo.

Eu am stat cumva intre, eram intr-un colt. Am vazut 2 actori cumva din spate, desi unul dintre ei era vazut cumva din diagonala. Dar eram in primul rand, in colt. De ce e important locul? Pai la un moment dat “mama indurerata”, cea care vine sa ceara explicatii familiei criminalului, a venit pana in dreptul meu, plangand in hohote. Era efectiv la un metru de mine. Am simtit ca sunt cu adevarat in mijlocul actiunii, chiar imi venea sa ma duc sa o consolez, sa o calmez. Chiar aveam impresia ca sunt langa ea si ca pot sa o ajut cu ceva.

Nu vreau sa spun nimic despre actori, excelenti, convingatori, cu interpretari foarte INTENSE, insa nu pot sa nu remarc un lucru: Richard Bovnoczki se numeste in spectacol tot Richard. Nu stiu de ce, insa desi toti actorii pe care i-am intrebat au negat, eu chiar cred, chiar am impresia, ca actorul care interpreteaza un personaj cu acelasi nume din viata reala o face mult mai bine, mult mai natural. Contribui cu mai mult din tine atat timp cat personajul iti poarta numele.

Daca as fi regizor si as avea de cautat actori pentru roluri de Ioana, Richard, Marius sau Ana, m-as orientat intai si intai catre niste actori care au acele nume.

Chiar daca niciunul dintre actori nu dezamageste, toti interpreteaza impecabil, mi s-a parut ca Richard Bovnoczki a fost UN PICUT peste ei. Si ma intreb daca nu cumva aceasta MINUSCULA superioritate nu este datorata numelui personajului. Intreb, nu dau cu parul, ca sa zic asa.

Altfel, concluzia la care am ajuns dupa ce am vazut MASS este ca-i foarte bine ca nu am copil. Astfel de povesti, socante, deprimante, imi intaresc convingerea. Nu stiu daca voi veti pleca din sala de teatru cu aceeasi convingere. Ramane sa-mi spuneti voi daca asa este.

Leave a Reply