Matca
de Marin Sorescu
Regia: Marcel Top
Distributie:
Meda Topirceanu
Ichim Irina
Maria-Claudia Vasile
Emanuela Ciucan
George Popescu
Spectacol produs de Teatru la Mustata, gazduit de TNB (unde l-am vazut si eu)
Sponsor principal: Leroy Merlin
Parteneri: Casa Schiller, CartoMed si Partener Montaj
Matca – Opinie LaTeatru.EU
Spun din start: am vazut de 2 ori Matca (o data in decembrie si o data in februarie), de fiecare iesind din sala de teatru cu senzatia ca trebuie sa-l mai vad, ca sigur am ratat multe lucruri. Este un spectacol greu de urmarit, greu de digerat, plin de semnificatii si simboluri, un spectacol unde nu stii in niciun moment daca trebuie sa razi sau sa plangi, daca trebuie sa te BUCURI de el sau sa te ingrijorezi pentru ceea ce-ti transmite.
Recunosc, este foarte posibil ca un astfel de spectacol ar fi trecut pe langa mine ca intercity-ul daca l-as fi vazut in 2019. Pentru cine nu stie, 2019 a fost ultimul an cu adevarat linistit: fara pandemie, fara razboaie (oricum, fara razboaie in proximitate). Subiectul, inundatii apocaliptice, in sine o apocalipsa, mi s-ar fi parut ceva fantastic ori cu conotatii Biblice. Nicidecum ceva real, ceva ce ni s-ar putea intampla oricand.
Cuvantul care rezuma toata povestea este VIATA: nastere, traire, moarte, REnastere, revenire, un nou inceput. Copii, batrani, adulti, intelectuali ori mai putin intelectuali, cu totii sunt afectati de aceste inundatii. Cu totii lupta sa supravietuiasca. Cu totii sunt martorii aceluiasi eveniment.
Matca vorbeste despre un fel de potop biblic, un potop unde nu exista o arca salvatoare, unde supravietuitorii, cei care urmeaza sa perpetueze in continuare specia, sunt alesi dintre cei puternici. De altfel, chiar si Potopul Biblic trebuie privit metaforic, nicidecum ca atare: de fapt, in cazul unui cataclism, al unui potop apocaliptic, supravietuiesc cei mai puternici membri ai fiecarei specii. In cazul povestii spectacolului Matca, cel mai puternic inseamna si cel mai inteligent, cel mai descurcaret, dar si cel mai ajutat de catre ceilalti. Puterea trebuie privita nu doar din punct de vedere fizic.
A doua oara cand am vazut Matca, am facut-o intr-un mic maraton, caci imediat dupa am vazut premiera Prostii sub clar de luna. Comparatia dintre cele 2 spectacole pare fortata la prima vedere, ele neavand nimic in comun.
Singurul punct comun este de fapt regizorul Marcel Top, insa in rest ele sunt complet diferite. Pentru mine, ca spectator normal, poate mai experimentat decat altii, dar spectator si nu critic, ele sunt 2 spectacole radical diferite. Daca nu as fi stiut aceasta informatie, ca au fost regizate de aceeasi persoana, nu as fi putut “ghici” acest lucru. Nu inseamna ca e ceva de rau, un regizor maleabil, adaptabil, nu este un regizor rau. Dimpotriva. Sunt calitati pe care putini regizori le au.
Nu vreau sa fac vreo apreciere critica legata de interpretarile actorilor, toate mi-au placut, au reusit sa ma introduca in atmosfera, in poveste, deci si-au indeplinit scopul. Ca nume, niciunul nu-mi spunea nimic, actori mai putin cunoscuti, asa ca trebuie sa recunosc ca am fost placut surprins.
Cu asta trebuia sa incep, dar spun la final: nu am citit textul original, de Marin Sorescu. Ceea ce la mine e un lucru bun, caci am fost surprins de poveste, am trait-o cu sufletul la gura (cel putin prima oara), am fost acolo fara sa ma gandesc la cat de mult ori de putin au modificat “buchia cartii”. Ceea ce patesc in majoritatea cazurilor (nici Shakespeare nu am citit; doar pe cativa dramaturgi autohtoni i-am citit si nici pe aceia in intregime). Ceea ce va recomand si voua.
Mergeti sa vedeti Matca, mergeti sa vedeti spectacolele Teatrului la Mustata. Matca este un spectacol excelent, chiar daca mai greu. De fapt, tocmai din acest motiv vi-l recomand.