Mentorul de Daniel Kehlmann – Teatrul Nottara

Mentorul de Daniel Kehlmann
Regia: Cristian Nicolaie
Distributie:
Benjamin Rubin – Ion Haiduc
Martin Wegner – Alexandru Ion
Gina Wegner – Raluca Gheorghiu
Erwin Wangenroth – Rares Andrici
Muzica: Bogdan Marinescu
Scenografia: Victor Diaconu
Traducerea: Victor Scoradet
Se joaca la Sala George Constantin a Teatrului Nottara

Mentorul – Opinie LaTeatru.EU

 

Am scris acest articol de 4 ori. Aceasta-i a V-a oara cand il scriu de la capat si mi-am propus sa fie ultima. Pana sa va zic cele 4 versiuni, idei principale ale celor 4 drafturi, trebuie sa va spun despre ce este vorba.

Asadar, o fundatie hotaraste sa finanteze un program interesant de mentorat: timp de o saptamana, un tanar dramaturg, vocea tinerei generatii, urmeaza sa locuiasca in aceeasi casa de la tara cu un dramaturg aflat la final de cariera. Un dramaturg tanar, controversat, care abia scrisese 2 piese, ce se jucau rar spre deloc, si un dramaturg in varsta, al carui apogeu trecuse de ceva timp.

Initial scrisesem despre ideea de mentorat si cat de supraevaluata mi se pare notiunea. Despre cum nu am niciun mentor cu adevarat in profesia mea si nici nu-mi doresc sa am.

Am sters tot si am rescris. Al doilea articol era despre subiectivitate si despre cum pun eu sub semnul intrebarii orice opinie critica. Unii iau de buna orice opinie si le socotesc statistic. Eu, unul, ma intreb de fiecare data De ce a scris X de bine si Y de rau? Dupa ce citesc articolele in cauza, incerc sa gasesc raspunsul ori raspunsurile.

Am sters si acest articol. Al treilea articol era despre a merge la teatru la 11 dimineata. Despre asta, insa, m-am decis sa scriu un articol distinct. Nu am sters, ci am salvat intr-un alt draft tot ceea ce scrisesem.

Al patrulea articol era despre conflictul generational evident. Despre cat de adevarat sau fals este acest conflict. Nu doar in teatru, in dramaturgie, ci si in general, in viata de zi cu zi.

L-am sters si pe acesta. Fiecare idee era buna, era corecta, doar ca acoperea doar in parte spectacolul Mentorul. In afara de ideea legata de ora spectacolului, una cumva conexa spectacolului, desi ar putea fi cumva relevanta (oare actorii au o alta energie dimineata? oare spectatorii simt altfel spectacolele matinale?), celelalte ganduri mi-au fost generate de spectacol.

Da, eu vreau sa invat de la toti cate ceva, de la fiecare persoana pe care o intalnesc si cu care interactionez, insa nu-mi doresc sa am un mentor, un exemplu. Nici in viata, nici in meseria pe care o practic. Drept urmare, ideea de mentorat poate functiona la unii, dar in niciun caz nu functioneaza la toata lumea. Totodata, atunci cand discutam ca X sa devina Mentorul lui Y, trebuie sa avem in vedere foarte multe aspecte. Trebuie, intai si intai, ca X si Y sa fie comptabili.

Da, opiniile le pun intotdeauna la indoiala. Atat pe cele artistice, teatrale, cinematografice ori literare, cat mai ales pe cele politice. Urmaresc argumentele, vreau sa le trec prin filtrul propriu de gandire, dar vreau sa aflu si motivele care au dus la acea opinie. In cazul meu, al meseriei mele, daca altcineva, critic ori blogger, mi-ar face praf un articol de-al meu ori chiar munca mea per ansamblu, nu as intra in panica, nu as dispera, nu as renunta. M-as intreba de ce este atat de radical si as incepe sa-mi pun intrebari. Poate are motive sa aiba ceva cu mine, poate nu-i place cum arat, poate gandeste complet diferit fata de mine ori, poate, pur si simplu, ma considera concurent.

Da, conflictul generational exista, la noi mai acut decat la altii. Daca in Anglia, de pila, conservatorii, traditionalistii, sunt vazuti cu respect, la noi acestia sunt vazuti drept … comunisti. Chiar daca ei, in sine, nu sunt nostalgici neaparat dupa un regim anume, ci dupa o varsta frumoasa a lor, eticheta inevitabila de comunisti ii face indezirabili in ochii multora. Piesa Mentorul, textul in sine, vinde din spatiul germano-austriac, deci nu se pune problema conflictului generational din perspectiva politica.

Mai trebuie sa va vorbesc si despre Mentorul in sine, despre actorul Ion Haiduc. Cu siguranta v-am mai spus, dar in acest caz simt nevoia sa repet: asociez fiecarui actor, de teatru sau de film, un spectacol sau o pelicula reprezentativa. In cazul lui Ion Haiduc, spectacolul reprezentativ, cel cu care-l asociez de fiecare data, este Despre olteni cu dragoste. Drept urmare, fara sa fi citit cu atentie distributia inainte, atunci cand a aparut pe scena in calitate de Mentor, am avut o mica bucurie personala: ieta, ba, Mentorul e oltean!

Mentorul este un spectacol de revazut. Dupa twsitul de final, toate replicile de pana atunci trebuie privite cu alti ochi. Bineinteles, nu va dezvalui twist-ul, nu va dezvalui nimic din spectacol. Va spun doar ca merita vazut si ca ar trebui sa luati in considerare cele 3 aspecte pe care le-am subliniat mai sus: mentoratul, conflictul generational si motivele din spatele unei (banale?) opinii.

One thought on “Mentorul de Daniel Kehlmann – Teatrul Nottara”

  1. Am citit cu mirare toata confesiunea cu scrisul si stersul si iar scrisul si iar stersul. Am si eu in plan spectacolul, cautam opinii despre el, nu m-am lamurit insa (:-)). Dar ce lamurire poate fi mai buna, la urma urmei, ca cea pe propria piele?

Leave a Reply