Mesia – Teatrul Evreiesc de Stat

Mesia
Autor: Martin Sherman
Traducerea in limba romana: Lorena Luchian, Alexandru Panait si Andrei Majeri
Regia artistica: Andrei Majeri
Scenografia: Irina Chirila
Miscarea scenica: Daniel Dragomir
Light design: Andrei Ignat, Andrei Majeri
Pregătire muzicala: Antonela Barnat
Asistenta regie: Andra Sultan
Asistenta scenografie: Miruna Radulescu
Autor afis: Benedek Levente
Gen: Drama
Limba: Romana
Durata: 105 minute (fara pauza)
Distributie:
Rahela: Lorena Luchian
Tanta Rose: Geni Brenda Vexler
Reb Ellis: Neculai Predica
Asher: Alex Iezdimir
Rebbeca: Viorica Predica
Sarah: Ana Bumbac / Cabiria Morgenstern
(la reprezentatia la care am participat a fost Ana Bumbac)
Spiritul: Vlad Corb
Politiki Lyra: Feras Sarmin

Mesia – Opinie LaTeatru.EU

Fiecare om are propriile credinte religioase. Un profesor de la facultatea de sociologie ne tot zicea ca de fapt nu-s credinte, ci convingeri. Ori asa ar trebui sa fie. Caci el nu CREDEA ca Dumnezeu exista, ci ERA CONVINS de existenta LUI.

Atunci cand 2 oameni discuta despre religie, daca ei sunt pe “baricade diferite”, discutia este inutila in 99% dintre cazuri. Fiecare are propriul set de valori, fiecare gandeste diferit si, cel mai important, niciunul nu-l poate convinge pe celalalt de nimic. Paradoxal, sintagma “Crede si nu cerceta” se aplica si multor “atei”. Unii considera STIINTA exact ce considerau altii RELIGIA acum cateva sute de ani.

Deci in majoritatea cazurilor pare o discutie intre surzi.

Mai sunt si acele cazuri rare, eu le estimez la 1%, cand discutia chiar are finalitate ori ar putea avea. Discutia are sens, din punctul meu de vedere, atunci cand participantii la discutie incearca sa afle DE CE.

Tu, cititor al acestui blog, poti fi ateu sau credincios. As zice crestin, dar sunt multe alte credinte si religii. Unele sunt denumite peiorativ secte. Eu le voi numi NEDISCRIMINATORIU credinte. Indiferent ce esti, ai motivele tale proprii, bazate pe experientele tale de viata.

Credinta religioasa a unei persoane nu este un DAT, nu esti asa cum E FIRESC, asa cum TREBUIE, ci crezi in ceea ce crezi pentru ca viata te-a facut sa crezi. Te-a indreptat catre acea credinta a ta.

Intr-una dintre discutiile mele despre religie, cineva mi-a spus ca eu sunt ateu pentru ca-mi permit acest lux. Eu sunt necredincios pentru ca n-am avut motive sa devin astfel. Nu am facut parte dintr-o categorie (minoritate) sociala, culturala, etnica ori profesionala care sa fie discriminata. Nu am asteptat un salvator, un Mesia, pentru ca nu am avut nevoia sa fiu salvat. Si nici cei din familia mea nu au simtit o astfel de nevoie.

Sincer, ca-n cazul multor discutii de genul, ea fusese de mult timp uitata. A avut loc candva inainte de pandemie (reperul actual cel mai des folosit), fara sa pot spune cu exactitate daca a avut loc in 2019, in 2017 ori in 2014. Timp sa cred, totusi, fara sa fiu 100% sigur, ca a avut loc candva dupa 2016 totusi.

Mi-am amintit-o insa in timp ce eram in sala si ma uitam la (de fapt TRAIAM INTENS) spectacolul Mesia. Comunitatea aceea evreieasca rurala din Polonia secolului al XVII-lea, aflata foarte aproape de granita cu Ucraina, avea nevoie de un Mesia. Il astepta cu sufletul la gura. Si avea impresia ca-l gasise in persoana unui rabin cu origini incerte, pe numele sau Sabbatai Zevi (personaj real, care a trait in Imperiul Otoman intre anii 1626 si 1676).

Aceasta comunitate cunoscuse ororile unui masacru cazac (un alt fapt real: masacrul cazac a avut loc in perioada 1648-1649), asa ca “avea toate motivele” sa astepte un Mesia.

Nu va spun cine sunt personajele din spectacol si cum il asteapta ele pe Mesia, asta va trebui sa descoperiti singuri.

Perspectiva de mai sus este “perspectiva religioasa”, insa mai exista si o perspectiva feminina (feminista) a spectacolului. Probabil daca-l voi revedea (de fapt, DUPA ce il voi revedea, caci acest spectacol TREBUIE vazut de minimum 3 ori, din punctul meu de vedere) voi avea in cap aceasta perspectiva de la inceput, asa ca rezultatul va fi cu totul altul.

Chiar daca aceasta chestiune este colaterala, mie mi se pare extrem de relevanta, de sugestiva, in acest context. Asadar, premiera spectacolului Mesia a fost amanata de vreo 2 ori. Trebuia sa aiba loc in primavara, insa dupa 2 amanari succesive a fost mutata in toamna. Drept urmare, mai multi spectatori, fani atat ai Teatrului Evreiesc de Stat, cat si ai regizorului Andrei Majeri, au asteptat cu nerabdare acest spectacol. Asteptarea s-a prelungit, Mesia s-a lasat asteptat, insa in cazul meu asteptarea a meritat. As zice chiar ca aceasta asteptare mai lunga a contribuit si ea la parerea aceasta atat de buna despre spectacol.

Si mai interesant este si faptul ca spre deosebire de alte spectacole, de aceasta data sunt in asentimentul criticilor de teatru. Da, am ajuns sa am aceeasi opinie cu ei, oricat de socant ar fi acest lucru (chiar si pentru mine este, credeti-ma!). Probabil L-am asteptat pe Mesia ca sa fiu pe aceeasi lungime de unda cu criticii. Dintre articolele citite pana in momentul scrierii acestui articol, le recomand pe urmatoarele: Alina Epingeac, Alina Mariana Maer, Nona Rapotan.

Nu vreau sa critic vreun actor, nu am niciun motiv, insa simt nevoia sa precizez un lucru: Lorena Luchian (in rolul Rahelei) este cu adevarat MESIA! Evident, din punct de vedere ACTORICESC! Nu, nu joaca rolul Mesia, ci doar il astepta pe Acesta. Insa interpretarea ei este DUMNEZEIASCA! Nu stiu ce Dumnezeu, crestin sau evreu, dar chiar pare de pe alta lume. Ea parca pluteste deasupra tuturor, este mult deasupra tuturor celorlalte interpretari, fara ca asta sa insemne ca vreunul dintre actorii de pe scena a interpretat slab. Dimpotriva.

Nu pot sa inchei fara sa vorbesc despre coloritul acestui spectacol. De fapt, absenta lui. Am simtit ca in fata mea se desfasoara, in timp real, un film alb-negru. Am TRAIT un film alb-negru. Lucru pe care l-am facut pentru prima oara, asa ca SI din acest punct de vedere experienta a fost UNICA!

Mergeti sa vedeti Mesia, un spectacol care a reusit sa starneasca si sa rascoleasca in mine atatea lucruri incat nu le-as putea cuprinde nici in 10 articole blogosferice. Eu il apreciez enorm, dar sunt sanse (destul de mici, ce-i drept) sa va displaca, sa nu va prinda, sa treaca pe langa voi. Vi-l recomand din suflet, chiar de mai multe ori daca se poate. Eu promit ca voi merge sa-l revad. Cand anume voi face asta numai Dumnezeu (MESIA!) stie.

ps: Nu stiu unde s-ar incadra Mesia, musical nu e, asa ca nu stiu ce alt termen s-ar potrivi, insa un lucru e cert: (si) muzica e DUMNEZEIASCA! Nu va spun nimic altceva despre ea, trebuie s-o descoperiti singuri. Si s-o TRAITI!