Mestesugul vietii – Teatrul Bulandra

Mestesugul vietii
de Hanoch Levin
regie: Felix Alexa
Scenografie: Nina Brumusila
Cantece: Ada Milea
Ilustratie muzica & Lightinng design: Felix Alexa
Coregrafie: Dan Mandita si Amalia Iscu
Traducere: Moscu Alcalay si Denise Idel
Regie Tehnica: Florin Sasu
Foto: Florin Ardeleanu
Distributie:
Iona Popoh – Razvan Vasilescu
Leviva Popoh – Dana Dogaru
Gunkel – Dan Astilean
Vazut pe data de 11 ianuarie 2026 la Sala Mare (Sala Liviu Ciulei) a Teatrului Bulandra

Mestesugul vietii – Opinie LaTeatru.EU

Atunci cand am ales sa merg sa vad Mestesugul vietii, stiam ca urmeaza sa vad un spectacol care a avut premiera in anul 2011. Mintea mea era deja setata pe ideea e ca vad acest spectacol … cu 15 ani mai tarziu.

Pe tot parcursul spectacolului, imi veneau in minte 2 intrebari, toate legate de acest numar, 15: Cum arata acest spectacol acum 15 ani si Ce alte lucruri am ratat eu in acesti 15 ani … Doua intrebari care au legatura nu doar cu data de lansare a spectacolului, ci si cu tematica lui.

Ce am facut eu in acesti 15 ani? De trait am trait. Nu se poate spune ca n-am facut nimic, ca am stat degeaba. Insa, exact precum cele 2 personaje principale ale spectacolului, m-am pacalit pe mine insumi. Am trait linistit si multumit. Aproape plictisitor.

Nu ca un spectacol, Mestesugul vietii ori altul, ar fi schimbat radical situatia. Ar fi fost de fapt acelasi lucru. Insa pentru mine un astfel de spectacol a fost ca o oglinda pe care cineva, in acest caz regizorul Felix Alexa, mi-a pus-o in fata. E drept, si-n oglinda trebuie sa te uiti atent, caci vezi doar ceea ce iti doresti tu sa vezi.

Despre ce este, de fapt, Mestesugul vietii?

Iona si Leviva Popoh sunt un cuplu de batrani foarte banali. El este plictisit de tot, are o criza existentiala, ar vrea o schimbare radicala, pur si simplu s-a plictisit de ea, in timp ce ea vrea … sa-l calmeze. Ea nu vrea sa se schimbe nimic, ea vrea ca totul sa continue ca si pana acum.

Dinamica lor se schimba atunci cand apare un vecin, Gunkel, care le dovedeste ca mai rau decat sa te ratezi in cuplu este sa te ratezi singur.

Nu va spun ce anume discuta cei 2, de fapt cei 3, insa pe parcursul spectacolului m-am mai gandit la ceva: oare cum or fi receptat povestea spectatorii tineri si foarte tineri din sala? Caci am vazut destui spectatori tineri, unii studenti, altii elevi, tineri care pareau foarte patrunsi de ceea ce vad, radeau si empatizau maxim cu personajele.

Evident, multi s-au dus sa judece strict teatral acest spectacol. S-au dus sa vada recitalul actoricesc oferit de Razvan Vasilescu, caruia rolul i se potriveste perfect (poate i se potriveste mai bine acum decat … in 2011).

Poate isi imaginau ca in fata lor se afla bunicul si bunicul, poate incercau sa-si imagineze ca asa vor ajunge si ei peste 40-50-60 de ani. Ori poate isi doreau sa faca in asa fel incat sa NU ajunga asa.

Eu sunt pe la jumatatea vietii (avand in vedere speranta de viata de 76.6 ani in 2025), poate chiar am trecut de ea. Deci ma pot uita si in trecut, dar si in viitor. Am si ceva viitor in fata, dar am si multa experienta de viata. Pentru mine, batranii sunt prea batrani, iar adolescentii si tinerii de pana-n 25 de ani sunt prea tineri (am retinut o expresie, pe care mai demult o folosea reputatul comentator sportiv Cristian Topescu: infiorator de tanar/a). Sunt fix intre ei, insa ii inteleg din ce in ce mai putin si pe unii, si pe altii. Eu nu sunt ca ei, dar habar n-am ca cine sunt.

In mod socant pentru mine, un spectacol precum Mestesugul vietii nu m-a plictisit. Acum 15 ani probabil m-ar fi plictisit. Poate nici nu m-as fi dus la el. Ceea ce nu-mi raspunde la niciuna din intrebarile puse, dar spune ceva despre mine. Ceva de bine, din fericire. De bine pentru eu de acum, insa de rau despre cum eram acum 15 ani.

Mergeti si voi sa vedeti Mestesugul vietii, un spectacol extrem de longeviv, la care va sfatuiesc sa mergeti cu cineva mai in varsta. Cu parintii, cu bunicii, cu o matusa sau un unchi. Cu cineva care sa puteti discuta ulterior. Cu cineva care sa inteleaga cu adevarat ceea ce au incercat actorii de pe scena sa transmita.