Metamorfoza
de Franz Kafka
traducere colectiva
regia si adaptarea: Yuri Kordonski
scenografia: Oana Micu
lighting design: Cristian Simon
sound design: Andrei Dobos
asistenți regie: Vasea Blohat, Serban Suciu
asistent scenografie: Miruna Radulescu
producător delegat: Camelia Moroianu
foto: Volken Vonheim
Distributie:
Gregor: Marius Turdeanu, Matei Arvunescu, Alex Popa, Dan Pughineanu, Mircea Alexandru Baluta
Grete: Oana Predescu
Mama: Mihaela Trofimov
Tatal: Bogdan Nechifor
Servitoarea: Dana Marineci
Administratorul sef: Mihai Mitrea
Primul chirias: Dan Clucinshi
Al doilea chirias: Dragos Spahiu
Al treilea chirias: Ovidiu Usvat
Vazut in Sala Mare (Sala Ion Lucian) a Teatrului Excelsior din Bucuresti
Metamorfoza – Opinie LaTeatru.EU
Gregor este angajatul ideal pentru orice companie: viata lui inseamna munca, este casatorit cu serviciul. Din banii obtinuti nu se intretine doar pe el, ci intreaga familie. Intreaga familie depinde de el. Daca nu ar fi el, intreaga familie s-ar destrama.
Este comis voiajor, ceea ce in limbajul epocii actuale s-ar traduce prin agent de vanzari. Este un tip de om care nu are un birou al lui, ci munceste pe teren. Si agentii imobiliari intra in aceasta categorie. Ma rog, nu ni se spune ce anume vindea el.
Insa la un moment dat el o boala misterioasa il pune efectiv la pamant. Din om devine neom. La propriu. Devine un gandac. Devine o aratare de care toata lumea fuge. Tuturor le e rusine. Devine o problema pe care toti o vor rezolvata intr-un fel sau intr-altul.
Ce vedem noi in spectacol este o dubla transformare: in timp ce Gregor se degradeaza, imi este greu sa descriu in ce anume, unii vorbesc despre gandaci, pentru mine un termen mai corect ar fi “mutant”, ceva urat mirositor, o specie incerta, o anomalie a naturii, familia lui Gregor se transforma in bine. Incep sa munceasca, incearca sa gaseasca noi surse de venit, devin utili societatii.
Daca Gregor suferea initial de “sindromul salvatorului”, nu avea un drum al lui in viata, un plan propriu, ci traia strict ca sa-si ajute familia, sa isi ajute sora, sa plateasca datoriile tatalui, acum toti ceilalti se transforma avand … un dusman comun. Ei trebuie sa traiasca in noua realitate, dar trebuie si sa … scape de Gregor.
Gregor care-i tinea in spinare, care muncea pentru ei, nu mai exista. Acum exista Gregor care le face probleme, care le provoaca scarba, care este o povara, o rusine imensa, pentru ei.
Nu am citit opera originala, nu ma pot pronunta asupra fidelitatii redarii scenice, insa mi-a atras atentia un detaliu: nu este o dramatizare, ci o adaptare. Diferenta pare pentru unii doar una de natura lexicala, insa pentru cunoscatori este cheia care permite intelegerea corecta a spectacolului.
Marea calitate a acestui spectacol este si atemporalitatea lui. Nu se petrece in 1910, in 1980 sau in 2025. Se petrece oricand, se poate petrece oricand. Ceea ce il face cu atat mai infricosator.
Iar legat de sindromul salvatorului (ideea vad ca este prezenta si in cronica Dianei Deaca de pe liternet), sunt convins ca in jurul unui salvator de genul roiesc intotdeauna o gramada de profitori. Ei profita de dorinta lui aproape patologica de a-i ajuta, iar el profita de faptul ca … are pe cine salva. Sensul vietii unui astfel de om este sa ajute pe cineva. Daca n-ar avea pe cine sa ajute, el ar fi trist, deprimat. N-ar mai avea motive sa traiasca.
Aspectele strict teatrale, regia, decorul (camera lui Gregor este O BIJUTERIE SCENOGRAFICA, nu va spun mai multe) si interpretarile (mai ales cele ale lui Gregor, sunt mai multe dupa cum deja ati vazut), nu le discut. Va invit pe voi sa le descoperiti. Nu ar fi spoiler, dar asa cum regizorul Yuri Kordonski a avut o citire proprie a textului kafkian, la fel si voi veti avea o viziune proprie asupra spectacolului. Nu vreau sa va directionez privirea intr-un sens sau intr-altul.
Mergeti sa vedeti Metamorfoza, un spectacol excelent realizat din toate punctele de vedere. Felicitari Teatrului Excelsior pentru aceasta montare.