Milk on fire – Teatrul Arte dell’Anima

Milk on fire
Regia si dramatizarea: Radu Pocovnicu
Scenografie: Ruxandra Manolovici
Coregrafie: Alina Iacov
Distributie:
Crina Linta
Lorena Luchian
Mia Crișan
Ana-Maria Irimia
Durata: 1h
Productie: Teatrul Arte dell’Anima

 

Milk on fire – Opinie LaTeatru.EU

 

Cineva ma intrebase mai demult o chestie: ai citit vreodata vreun articol de-al tau cu voce tare? Daca te-ar pune cineva sa-l citesti, l-ai citi? Nu am raspuns, dar m-a pus pe ganduri.

Alta data, mai demult, cand abia descopeream internetul, fusesem intrebat daca vreodata as putea reproduce oral, offline, chestiile pe care le spuneam online. Pe atunci descoperisem forumurile si cat de misto era sa te certi, pe subiecte felurite, acolo. Argumentele erau, bineinteles, de natura subiectiva, era important ce imi place si ce nu-mi place.

Imi amintesc, de exemplu, cum ma luasem din senin de un norvegian pe un forum al unui joc de fotbal online (erai antrenor) dintr-un motiv foarte simplu: tara ta uraste fotbalul! Da, fix asa mi-a venit sa spun, ca echipa lui nationala juca foarte urat. Aia era adevarat, dar modul in care o zisesem eu suna ca dracu.

Intrebarea, corecta, era daca as fi avut vreodata curaj sa spun in fata unui norvegian chestia aia. Raspunsul clar este nu. Poate chiar ne-am fi imprietenit. Dar online o facusem pentru ca … AM PUTUT! Da, fix asa!

Eh, ganditi-va la multele dezbateri pe care le vedeti pe grupurile de facebook unde va petreceti o parte din activitatea online. Sau la discutiile de pe forumuri, atatea cate mai sunt ele. Cititi un comentariu al cuiva, nu conteaza cine, si imaginati-va o persoana, in carne si oase, care spune acel argument. Imaginati-va pe voi spunand cu voce tare ceea ce ati scris.

Trecand peste intrebarea evidenta daca ati mai sustine in continuare acele lucruri, ajungem la urmatoarea, si mai interesanta: v-ati dori sa asistati la o astfel de dezbatere in offline? Este ea interesanta doar ca dezbatere de timp liber, de seara, citesti doar ce comentarii iti convin si pleci? Sau este interesanta si in offline, chiar esti interesat de subiect?

Un nene, barbat, si tin sa subliniez acest lucru, a vrut sa aduca pe scena de teatru o dezbatere teoretic 100% feminina: pro si contra alaptarii in public. Nu stiu daca acel om este sau nu tata, chiar nu stiu cine este. Cert este ca lui, ca barbat, i s-a parut interesanta o astfel de dezbatere.

Am mers la teatru s-o vad si, credeti-ma, am intrat in sala cu gandul de a ma detasa complet de dezbatere. Am zis ca nu conteaza parerea mea, ca o sa fac abstractie de feminismul care va fi in fata mea, si ca ma voi concentra strict pe partea dramatica, teatrala. Ca ma va interesa actul teatral in sine.

Paradoxal, ambele lucruri au trecut in plan secund, caci mi-a luat ochii un alt lucru, un alt aspect: cum suna in offline argumentele naturale date in online. Un comentariu, altfel corect in offline, care poate ar primi zeci ori sute de like-uri, suna ciudat, dubios, pe alocuri absurd, in offline. Vedeam o actrita in fata mea, isi spunea replica, si imi imaginam acea replica spusa pe Facebook. La un moment dat inchisesem ochii si-mi imaginam Facebook-ul, ca eu citesc acele comentarii.

Nu-mi dau seama daca e de bine sau de rau. Daca ar trebui sa schimb sau nu ceva. Daca nu as spune niciodata pe gura ceva inseamna neaparat ca e un comentariu pe care n-ar trebui sa-l scriu?

Cert este ca dintr-un spectacol teoretic adresat exclusiv femeilor, dintr-un spectacol avand ca subiect Alaptatul in public, eu am plecat cu tot felul de alte intrebari. Nici macar una nu este legata de alaptatul in public.

E voie sau nu, ar trebui sa fie sau nu interzis, prea putin conteaza pentru mine acum. De altfel, spectacolul nici nu da un raspuns. Nu este un spectacol manifest, care sa doreasca sa-ti bage pe gat, cu forta, un raspuns.

Probabil fix asta a gandit si regizorul, dramaturgul. Probabil d-aia un barbat a gandit acest spectacol. Un spectacol despre alaptatul in public, pentru a fi neutru, pentru a nu fi un manifest teatral, de-o parte sau de alta a baricadei, trebuie sa fie gandit de un barbat. Nu e deloc misoginism in ceea ce spun, caci nu plec deloc de la premisa ca barbatii ar trebui sa se opuna din start ideii. Nu, spun doar ca un barbat poate fi NEUTRU in aceasta disputa, in timp ce o femeie NU ESTE! Fie este partizana, fanatica, sustinatoare infocata a ideii, fie este impotriva ei, aducand argumente legate de discretie. O femeie cu adevarat NEUTRA in aceasta discutie nu am intalnit.

Ceea ce ma face sa cred ca acest spectacol poate fi analizat obiectiv, din punct de vedere teatral, doar de barbati. Si nici aici nu sunt misogin.

Mergeti sa vedeti  Milk on fire pentru a vedea cum e cu dezbaterea online transpusa in offline, poate va piere cheful de cearta pe Facebook. Si, daca sunteti curiosi, puteti urmari si argumentele pro si contra alaptarii in public. Alea-s ca bonus, oricum nu se ajunge la nicio concluzie :))

 

Lasă un răspuns