Putin despre Shakespeare
„Unde cuvintele ar putea ascunde altele”
Pentru unii, Shakespeare inseamna doar un efort sau o provocare de a-i scrie numele corect, insa pentru altii e istorie, mister si arta. Hamlet, Othello, Macbeth sau Richard al III-lea sunt doar cateva nume de piese de teatru care te trimit cu gandul la William Shakespeare. Cand il citesti pe Shakespeare, prima piesa e cea mai grea. Ai de a face cu un limbaj vechi de peste 450 de ani. Dar Shakespeare nu a scris ca sa fie citit, a scris pentru cei care mergeau la teatru. La vremea respectiva erau putini cei care stiau sa citeasca. Dificultatea noastra in a-l citi survine din cauza modificarii vocabularului de-a lungul timpului. Shakespeare folosea arhaismele pentru efect.
Dincolo de teatru
Se stie ca multi dintre scriitorii care au trait in secolul al XVI-lea au provenit dintr-un mediu social nepretentios. La fel si William Shakespeare. Nu se stie mai nimic despre viata sa de dinainte de casatorie, ci poate doar ca marele dramaturg avea sa se nasca in timpul unei culturi care era pe cale sa se stinga, intr-o lume aproape distrusa de noile idei ale Reformatilor si de actiunile guvernului.
Totodata, mai stim ca Shakespeare nu a mers la universitate, probabil pentru ca tatal sau avea dificultati financiare la momentul respectiv, dar numele lui a dainuit de-a lungul timpului. S-a casatorit la 18 ani cu o femeie (Anne Hathaway), care era cu 8 ani mai in varsta decat el si deja insarcinata la momentul casatoriei. La 6 luni dupa casatorie s-a nascut Susanna, iar 2 ani mai tarziu, Anne a dat nastere unor gemeni, Hamnet si Judith. Hamnet avea sa moara la varsta de 11 ani si numele lui Shakespeare nu mai avea de cine sa fie dus mai departe. Nu stim daca a fost sau nu fericit in timpul mariajului sau. Putem doar sa facem speculatii. Totusi, pe masura ce a devenit bogat, Shakespeare si-a sprijinit familia, desi locuia separat, in Londra.
Prima biografie a lui Shakespeare a aparut abia la aproximativ 100 de ani de la moartea sa si a fost scrisa de catre dramaturgul Nicholas Rowe ca prefata a volumului Works of Mr William Shakespeare, publicat in anul 1709. Catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, multe dintre povestile lui Rowe aveau sa fie puse sub semnul intrebarii. Una dintre acestea se referea la motivul pentru care Shakespeare a parasit Stratford pentru Londra: a fost prins furand o caprioara din parcul pietei locale. Inca nu se stie daca este un adevar in aceasta poveste sau este doar fictiune. In 1780, carturarul George Steevens scria ca tot ce se stie cu certitudine despre Shakespeare e ca „s-a nascut la Stratford upon Avon, s-a casatorit si a avut trei copii acolo, a plecat la Londra, unde a inceput sa joace ca actor si sa scrie poeme si piese de teatru, s-a intors la Stratford, si-a facut testamentul, a murit si a fost ingropat.”
Un testament controversat
Un secol mai tarziu, multe alte aspecte legate despre viata acestuia au fost publicate, insa nu stim daca opera lui Shakespeare avea prea multe in comun cu personalitatea sa. Un detaliu curios despre testamentul lui Shakespeare e ca acesta avea sa isi lase toata averea mostenitorilor de sex masculin ai fiicei sale mai mari, Susanna, si sotiei doar „cel de-al doilea pat” al sau. Aceasta controversata mostenire lasata sotiei poate fi inteleasa ca un gest aparent sentimental, motivat de dragoste si, in acelasi timp, ca o ironie grosolana, dat fiind faptul ca la vremea respectiva sotiile erau elogiate in testamentele sotiilor. Ca ultima dorinta, Shakespeare a mentionat in testamentul sau dorinta de a-i fi sculptate doua randuri pe piatra sa funerara, un fel de blestem sub forma unei poezii burlesti: „Binecuvantat acel ce aste pietre va cruţa/ Şi blestemat acel ce oasele imi va muta.” Astfel ca dorinta lui Shakespeare a fost respectata, trupul sau ramanand acolo unde a fost ingropat initial – in curtea bisericii Sfanta Treime din Stratford.
—
Articolul despre William Shakespeare a fost scris de Minerva Lacatusu. Ea poate fi citita pe ImperiaCultura.ro, blog despre teatru, film si carti.
Mulțumesc pentru deosebita onoare de a mă ruga să scriu un articol pentru lansarea blogului tău dedicat exclusiv lumii teatrale. Sper ca data viitoare când ne vom întâlni să avem ocazia de a merge împreună la teatru.
Data viitoare cand vii in Bucuresti promit ca vom merge LaTeatru. Punct eu 🙂
Dacă e o promisiune, atunci promit și eu că voi veni mai curând decât crezi. 🙂