Mobila si durere – Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe – Sepsi Theatre Showcase 2024

Mobila si durere
de Teodor Mazilu
Regia: Cristian Ban
Regia tehnica: Lidia Baciu si Ioana Popescu
Lumini si sunet: Bakó Zoltán si Magyar Csaba
Distributie:
Sile Gurau: Sebastian Marina
Paul Arnautu: Daniel Rizea
Melania: Madalina Musat
Lizica Arnautu: Oana Jipa
Gore: Nicholas Catianis
Urecheatu: Costi Apostol
Vazut in cadrul Sepsi Theatre Showcase 2024

Mobila si durere – Opinie LaTeatru.EU

Cand vorbim despre texte scrise in comunism, trebuie sa fim foarte atenti la anul aparitiei. Mobila si durere a aparut in 1974, perioada de varf a comunismului autohton atat din punct de vedere economic, cat si din punct de vedere cultural. Nu stiu daca textul ar fi putut aparea in anii 80, chiar daca sunt diverse montari, inclusiv radiofonice, in anii de sfarsit ai comunismului.

Mobila si durere este aparent un text pentru nostalgici. Cei care au trait acele vremuri vor intelege subtilitatile textului, vor prinde soparlele strecurate din plin de excelentul dramaturg Teodor Mazilu. E drept, multe ironii la adresa societatii de atunci sunt spuse direct, socant de direct, ca sa fiu mai precis.

Cei care n-au trait acea perioada vor privi detasati spectacolul, vor rade cu gura pana la urechi de niste lucruri pe care le-au aflat si le-au inteles doar din carti.

Mobila si durere este montat surprinzator de clasic, surprinzator atat pentru text (care ar fi putut lesne fi adus in prezent), cat si pentru regizor. Cristian Ban a dorit sa surprinda de aceasta data prin montarea clasica, curata, fara briz-briz-uri. O alegere care s-a dovedit a fi excelenta, caci a reusit sa scoata in evidenta intai textul (care se dovedeste a fi SOCANT de actual, de usor de inteles pentru cei care traiesc in prezent!) si apoi actorii.

Actorii vedeta ai Teatrului Andrei Muresanu au fost la datorie: Sebastian Marina este Sile Gurau, iar Madalina Musat este sotia sa din spectacol, Melania. Cei 2 sunt vedetele si in spectacol, Madalina avand o evolutie exceptionala. Mie mi-a placut si Urecheatu (Costi Apostol), un rol mai greu decat pare (un rol caricaturizal, pe care-l interpreteaza foarte NATURAL, fara ingrosari inutile, fara exagerari, fara briz-briz-uri).

Decorul minimalist fix, pe care eu l-am apreciat foarte mult, este completat de hainele asortate cromatic cu acesta. Muzica acelor ani (nu ni se spune exact anul desfasurarii actiunii, poate fi oricand in anii 70 sau 80!) completeaza perfect peisajul.

Am mai vazut montari ale acestui text, cea de care-mi amintesc cel mai bine fiind cea de la Teatrul Dramaturgilor Romani a lui Victor Ioan Frunza, insa aceasta de la Teatrul din Sfantu Gheorghe mi s-a parut cea mai buna: simpla, curata, clasica. Este preferata mea de pana acum, insa la cat de bun este textul cu siguranta imi va placea cam orice montare a lui. Ca s-o zic altfel, e destul de greu s-o dai in bara cu acest text ca regizor.

Revenind la povestea in sine, nu pot sa nu ma intreb cat de diferiti sunt Sile Gurau si Paul Arnautu de sefii multinationalelor zilelor noastre. CEO, Presedinte, Director, General Manager – denumirile sunt irelevante. Daca admitem ca sunt foarte putin schimbati de directorii comunisti ai cooperativelor de mobila, atunci intrebarea corecta pe care mi-o pun este in ce masura de vina pentru situatiile din spectacol era regimul comunist. Nu cumva asa au fost, asa sunt si asa vor fi sefii autohtoni sub orice oranduire politica? Nu cumva comunismul doar a scos ce era mai rau din oameni, chestii care erau deja in ei? Ca sa continui rationamentul, cat de diferit era un director de cooperativa ROMANEASCA de mobila de un omolog de-al sau din Cehoslovacia, Ungaria ori Polonia? Oare Mobila si Durere ar fi putut aparea intr-o alta tara comunista? Oare daca-l vede un polonez va intelege si va rade la fel de zgomotos precum o facem noi?

Mergeti sa vedeti Mobila si durere in regia lui Cristian Ban de la Teatrul Andrei Muresanu! Mergeti sa vedeti ORICE montare a acestui excelent (si aparent banal!) text! Mergeti sa vedeti spectacolele excelentului teatru din Sfantu Gheorghe. Eu mai am cateva spectacole vazute in showcase, insa va marturisesc un lucru: nici macar unul nu m-a dezamagit. Nici de la Teatrul romanesc, nici de la colegii maghiari (aici incluzand si spectacolele de miscare produse de Studio M!).