De ce exista o “zi mondiala” si nu o “zi internationala” a teatrului? Daca a fost creata de Institutul Internaţional de Teatru de ce i-au spus “zi mondiala”? Este mai bine daca esti “mondial” decat “international”? Poate au vrut sa sublinieze faptul ca teatrul este un fenomen mondial. Personal, as fi numit-o “ziua universala” a teatrului. Nu cred ca se supara vreun extraterestru. Daca s-ar supara ar fi, probabil,  din cauza faptului ca nu ar intelege ce anume este acest “teatru” si de ce omenirea se delecteaza cu astfel de spectacole, acum ca s-a intrat in cel de-al 21 lea secol.

Oare nu sunt si alte variante “mai evaluate” de entertainment decat ceva care a fost inventat mai inainte de zorii filosofiei universale? Sigur, avem acum cinema in mai multe D-uri care ne provoaca toata simturile pe care le recunoastem ca fiind omenesti. Avem cinema in oras, acasa televizorul de toate zilele. Cu sau fara touch, cu sau fara recunoasterea vocii  utilizatorului, distractia este la un buton distanta. Pardon, la un click distanta pentru ca traim in era internetului.

Atunci cum si de ce ne mai ducem la teatru? N-ar fi trebuit sa se piarda pe drumul evolutiei culturale precum dinozaurii in straturile terestre? Nu. Pentru ca teatrul este pentru “entertainment” ceea ce mersul pe jos este pentru transport. Cand vom zbura in navete spatiale si picioarele ni se vor atrofia sau cand ne vom deplasa prin proiectie mentala, atunci si doar atunci teatrul va inceta sa mai existe. Pana una alta, ramane un element organic, revigorant si pentru care suntem perfecti adaptati. Imi imaginez ca exista deja un slogan de tipul celor de interes public pentru sanatatea dumneavoastra (mentala),consumati cate o piesa de teatru pe saptamana.

Efectul revigorant se petrece datorita neuronilor de oglindire care ne populeaza scoarta cerebrala. Suntem perfect conceputi sa descifram si sa intelegem mesajele verbale si non verbale pe care actorii ni le transmit. Mai mult, cand vedem ca pe scena se “oglindeste” un sentiment sau o ipostaza pe care am trait-o, incercam un sentiment de adevar. Viata noastra reala trece printr-un filtru artificial (jocul actorilor) si devine adevarata prin faptul ca poate fi impartasita celorlalti. Adevarul transcede individualul. Individualul se transcende prin adevar. Cand realul si adevarul transcend individualul ne re-pozitionam in starea de magie si ne putem re-crea.

Voi cum va re-creati de Ziua Mondiala a Teatrului? Cum transcendeti si ce anume devine adevarat?

—

Multumiri Monicai pentru articolul despre Ziua Mondiala a Teatrului (mondiala, nu internationala). Salutari TEATRALE tuturor!