Monoloagele vaginului
de Eve Ensler
Regia: Ionut Iftimiciuc
Distributie:
Cristina Munteanu
Ioana Nichita
Gratiela Popa
Ionut Iftimiciuc
Vazut la Teatrul In Culise (str Alecu Russo nr 12)
Monoloagele vaginului – Opinie LaTeatru.EU
Monoloagele vaginului este un text profund feminin si feminist, care nu poate fi montat decat intr-o nota feminina, dar la montarea caruia am fost realmente fascinat de … personajul masculin. Aceasta este varianta pe scurt, foarte utila daca esti un cititor de sex masculin si te intrebi daca ar trebui sa mergi sa vezi spectacolului. Daca eu am fost (nu o singura data) si mi-a placut, e clar ca nu e atat de feminin/feminist incat sa-mi displaca.
Acum, ca v-am starnit curiozitatea, sa incep sa va spun cum sta treaba si sa imi pun la incercare memoria, in special cea afectiva. O sa iasa un articol mai lung, personal, dar daca ati mai citit alte articole de pe acest blog (si de pe alte bloguri de-ale mele) sunteti deja obisnuiti.
Asadar, prima oara am vazut acest spectacol acum 7 ani, tot la Teatrul In Culise (intr-o alta locatie; voi scrie cat de curand despre NOUA locatie a acestui teatru), un spectacol produs de Inorog Art, spectacol care inca se mai joaca.. Am si scris despre el, asa cum scriam atunci (daca vi se pare ca acum scriu diferit inseamna ca am progresat, lucru care ma bucura). Dupa 1 an si jumatate, am primit propunerea de a fi partener media al spectacolului, spectacol care s-a jucat … de ziua bloogului meu (cel generalist, EmilCalinescu.eu). Partea misto este ca am primit tort si mi s-a cantat la multi ani. Ma rog, nu a cantat tot localul, ci cele cateva persoane care ramasesera. Dar am avut tort de ziua blogului meu, lucru cu care nu multi se pot mandri.
Va dati seama, deci, ca spectacolul mi-a ramas in minte, ca are locul asigurat in sufletul meu, chiar daca el nu-mi este deloc adresat.
Desi se jucase tot In Culise, am aflat recent acum ca acelasi teatru a pregatit o noua montare (una proprie). Una complet diferita, chiar daca textul ramasese acelasi. Diferenta consta in numarul actorilor: daca initial era un one-woman show, acum deodata apareau pe afis 4 actori. Am zis bine ACTORI, caci erau 3 actrite si un actor (care, deloc intamplator, e si regizorul spectacolului). Nu aflasem mai multe inainte de spectacol, insa din start spun ca eram intrigat de prezenta ACELUI actor. Ce cauta un barbat in distributia unui astfel de spectacol? Si de ce un spectacol atat de feminin este regizat … de un barbat?
Ajung la teatru si aflu din start ce era cu barbatul: avem, de fapt, un talk-show televizat, unde barbatul este moderatorul, iar celelalte 3 actrite sunt invitatele. Barbatul este, de fapt, intr-o dubla postura de regizor: este regizorul spectacolului, dar este si IN CADRUL spectacolului regizor, caci moderatorul unui talk-show este un fel de regizor al show-ului pe care-l vedem cu totii.
Acum, nu stiu daca voi stiti textul, insa va zic clar: este un text feminin. Este o apologie pentru descoperirea feminintatii, pentru descoperirea ta, ca femeie. Este un subiect tabu, despre care multe femei nu prea au curajul sa vorbeasca, in special cele trecute de o anumita varsta.
Este punerea in scena a unei carti, carte care, insa, a fost tradusa la noi cu titlul Monologurile vaginului (o gasiti la Elefant). Titlul usor modificat induce in eroare multa lume, in special pe cei care aud ca spectacolul este o punere in scena care, cautand pe site-urile de profil, nu gasesc vreo carte omonima. Alegerea acestui titlu, usor diferit de carte, inca nu o pot intelege. Daca as fi fost regizor ori responsabil al teatrului In Culise, tocmai ca sa disting montarea aceasta de precedenta, as fi pus titlul cartii. As fi vrut sa diferentiez inca din titlu aceasta montare de cea precedenta, mai ales ca cealalta montare inca se mai joaca (prin diverse localuri).
Revenind, insa, la moderator, imaginati-va ca sunteti barbat, moderator al unei emisiuni si ca in fata voastra urmeaza sa vina 3 femei care vor vorbi despre sexualitatea lor, despre vaginul lor. Pe langa faptul ca urmeaza a se folosi cuvinte obscene (chiar asa: oare la ce ora ar putea avea loc un astfel de talk-show la televiziunile romanesti?), ganditi-va la ideea in sine: cum se simte un barbat in toata aceasta poveste? Pentru unii ar putea parea chiar o pedeapsa. “Oare de ce m-au pus pe mine sa moderez emisiunea asta?”. Daca voi vedea spectacolul a doua oara, ma voi concentra exclusiv (obsesiv?) asupra personajului masculin. Il voi privi doar pe el, sa-i studiez reactiile, chiar daca el are putine interventii pe parcursul spectacolului. Inca ma intreb cum as reactiona daca ar trebui sa moderez o astfel de emisiune. Inca ma intreb care ar fi atitudinea normala, logica, intr-o astfel de situatie. Inca n-am gasit raspunsurile, inca le caut.
V-as mai spune si alte chestii despre noua montare Monoloagele vaginului, dar prefer sa va las pe voi sa le descoperiti. Si, pentru comparatie, va recomand sa vedeti si cealalta montare. Sincer, cea de la teatru In Culise, cea despre care v-am vorbit, este mai spectaculoasa, mai savuroasa, mai … spectaculoasa.