Mos Nichifor
Dupa Mos Nichifor Cotcariul de Ion Creanga
Distributie:
Marcel Iures
Ruxandra Maniu
Regizor: Alexandru Dabija
Costume: Manuela Pungan
O productie Teatrul Act, sprijinita de Raiffeisen Bank
Mos Nichifor – Opinie LaTeatru.EU
Am vazut acum cateva luni o emisiune tare faina, avandu-l ca invitat pe Andrei Craciun, un tip pe care-l apreciez, desi cartile lui inca isi asteapta cuminti randul. El vorbea despre Creanga si despre cat de putin interesant mai este el pentru generatia actuala de copii.
Discutia era cu precadere despre Amintiri din Copilarie, dar ea poate fi extrapolata la multe alte povestiri scrise de acesta.
De discutia aceasta mi-am amintit aseara, dupa ce am iesit de la punerea in scena a povestirii Mos Nichifor Cotcariul, spectacolul rezumat numindu-se, mai simplu, mai pentru generatia actuala, Mos Nichifor, cu Marcel Iures si Ruxandra Maniu in distributie, spectacol regizat de acelasi Alexandru Dabija, care nu este la prima punere in scena a lui Creanga (tot la Teatrul Act am mai vazut Absolut! dupa Ivan Turbinca si N-ai tu treaba dupa Danila Prepeleac).
Referindu-ma STRICT la povestea lui Mos Nichifor, primul lucru pe care-l constat, la care m-am dus cu gandul, este legat de copii: povestea NU mi se pare pentru copii. Sau, reformuland: povestea este profunda, este complexa, spune multe, este interesanta pentru mine, ca iubitor de teatru, dar total neinteresanta pentru copii. De fapt, pentru copiii (si chiar adolescentii) din acest secol.
De altfel, restrictia de varsta a spectacolului, de 12 ani, mi se pare graitoare in acest sens. O poveste pentru copii transformata intr-un spectacol interzis copiilor sub 12 ani. Un paradox extrem de interesant, dar extrem de elocvent.
Strict legat de spectacol, am fost uimit sa vad cum un decor minimalist, aproape inexistent, poate incanta mai mult decat un decor minutios construit. Nu vi-l descriu, va las pe voi sa-l descoperiti singuri.
Va mai spun doar ca dintre toti actorii de teatru pe care i-am vazut de-a lungul timpului, cel mai nimerit sa-l joace pe Mos Nichifor este Marcel Iures. De departe. Nu zic ca altii s-ar fi facut de ras, mai sunt destui actori care s-ar fi descurcat. Dar Marcel Iures pare NATURAL, pare … Mos Nichifor in persoana.
Legat de titlul spectacolului, Mos Nichifor, am o dilema: oare cine mai foloseste sintagma Mos la modul uzual? Mi se pare ca tinerii si mai putin tinerii din ziua de azi folosesc Mos doar la modul peiorativ. Mosul ala este un apelativ folosit cu precadere atunci cand nu cunosti persoana si cand o dispretuiesti pentru comportamentul sau. Ori pentru alte motive (gen Mosul ala miroase urat). Pe putini i-am mai auzit vorbind despre cineva cu apelativul acesta, asa cum pe vremuri erau Mos Nichifor, Mos Ion Roata ori Mos Costache (din Enigma Otiliei). Inca ma intreb de ce, de ce ar fi rusinos sa vorbesti despre cineva astfel?
Eu foloseam acest apelativ inclusiv in facultate, cand vorbeam despre unii profesori mai in varsta. Nu inseamna ca nu-i respectam, nu inseamna ca-l foloseam peiorativ.
Si, ca sa intelegeti de ce am adus in discutie aceasta problema, titlul ca atare, Mos Nichifor, te duce cu gandul la un trecut indepartat. Simplul fapt ca spectacolul (si povestea) se cheama astfel goneste cativa potentiali cititori/spectatori. Si asta este mai trist decat ati crede.
Per total, Mos Nichifor este un spectacol excelent. Am ras cum n-am mai ras de ceva timp la teatru. Este, insa, un spectacol fresh, proaspat, energic, despre vremuri demult apuse. Publicul tinta, insa, este unul adult, matur, bun cunoscator al fenomenului teatral. Cult. Ceea ce nu este neaparat un lucru rau.
Pentru cine este curios si n-a citit inca povestirea originala, aceasta poate fi gasita aici.
2 thoughts on “Mos Nichifor – Teatrul Act”