Musicalul pop-rock Romeo si Julieta
de Gerard Presgurvic
Distributia din data de 11 aprilie 2025
Conducerea muzicala: Constantin Adrian Grigore
Romeo – Andrei Mihalcea
Julieta – Dumitrita Sinita
Mercutio – Theodor Andrei
Benvolio – Tomy Weissbuch
Tybalt – Laur Dragan
Paris – Ernest Fazekas
Prințul din Verona – Catalin Petrescu
Lady Capulet – Amelia Antoniu
Lady Montague – Andreea Plopeanu
Parintele Lorenzo – Florin Ganea
Doica – Ana-Maria Racu
Capulet – Anton Zidaru
Distributia rolurilor secundare:
Amantul – Alexandru Conache
Roza – Eugenia Stoian
Grajdarul – Alexandru Vasile
Spalatoreasa – Carmen Anghel
Vicenzo – George Olar
Peter – Cristian Grigorescu
Servitorul lui Tybalt – Marius Merdicos
Musicalul pop-rock Romeo si Julieta – Opinie LaTeatru.EU
Ani de zile am ignorat acest gen teatral numit musical. L-am privit chioras, cu neincredere, am crezut ca e pueril, ca e ciudat, ca traducerea si adaptarea unor cantece va suna ciudat. E drept, si teatrele noastre, cu precadere cele bucurestene, au ignorat acest gen teatral. Se spune ca e greu de montat pentru ca nu avem foarte multi actori capabili sa interpreteze muzical. Ce am vazut in Bucuresti in ultima vreme contrazice aceste stereotip.
De fapt, cred eu, nu avem actori buni de musical pentru ca nu-si folosesc atat de des vocea. Daca s-ar monta mai multe musicaluri, actorii s-ar perfectiona. Talent au, trebuie doar sa si-l foloseasca. In plus, daca ar fi o piata de musicaluri, ceea-mi doresc sa existe, mai multi oameni cu talent muzical s-ar orienta catre facultatile de actorie. Imbinarea actoriei cu muzica mi se pare o idee buna. Daca din combinatia asta reusesti sa si traiesti, tu ca actor si tu ca regizor, cu atat mai bine.
Ajung acum la text, la cea mai celebra piesa scrisa de Shakespeare, una care personal nu-mi place. Recunosc ca nu am empatizat niciodata cu dragostea neimplinita a celor 2. Nu inteleg de ce s-ar sinucide cineva dintr-un motiv de genul. Ok, inteleg gestul de protest, inteleg ca la varsta aia vrei sa faci in ciuda familiei, dar sa ajungi la sinucidere e ceva ce la mine da eroare.
Drept urmare, eu vad cu un ochi critic orice montare a textului, fara sa pot fi impresionat in vreun fel. Lacrimile unei Juliete indurerate nu inseamna nimic pentru mine. De altfel, cea mai buna montare a textului, vazuta mai demult la Pitesti, a fost una in care ma impresionase … Parintele Lorenzo (jucat excelent de Constantin Cotimanis).
Drept urmare, pana si eu am fost surprins ca mi-a placut atat de mult Musicalul pop-rock Romeo si Julieta. Dupa ce am trecut peste moment, am stat un pic sa cuget si mi-am dat seama ca, de fapt, m-a mai dat pe spate si un Hamlet in versuri (interpretat de Subcarpati). De fapt, cam asta e solutia: transformarea in musicaluri a tuturor pieselor de Shakespeare. Muzica contemporana, versuri contemporane, interpretare contemporana. Evident, as vedea cu placere si un Caragiale cantat.
Ca Alecsandri cantat, cu celebra Chirita care a tot umblat, am vazut in mai multe locuri. Mi-a placut, nu zic nu, dar n-ar fi ceva nou. Insa O scrisoare pierduta si (des)cantata inca n-am vazut. Si tare as vrea sa vad.
Revenind la Musicalul pop-rock Romeo si Julieta, mi-a placut mult muzica. Nu era una din aceea de jale, sa-ti rupi camasa de pe mine, insa nu era nici vreuna vesela. Era exact tonul potrivit, exact ce as fi ales si eu ca fundal muzical.
Si nu, nu m-a deranjat durata. Dimpotriva: daca ar fi durat 4 ore sau chiar 5, nu m-as fi suparat. As fi savurat spectacolul, l-as fi aplaudat la fel de intens, l-as fi laudat la fel de mult. Si nu, oricat de bune ar fi fost vocile actorilor, tot n-am putut empatiza cu drama lor. Pur si simplu iubirea interzisa nu este pe lista personala de lucruri pentru care as plange vreodata.
Mergeti sa vedeti Musicalul pop-rock Romeo si Julieta pe scena Operetei din Bucuresti. Voi merge (din ce in ce) mai des la acest teatru. Este o descoperire de data recenta, dar ma simt ca si cum as fi descoperit o comoara. Pe bune ca asa va veti simti si voi daca veti asculta indemnul meu.