Nastasia – Teatrul Masca

Nastasia
Distributie:
Cristina Panait – Nastasia, fata din Mahalaua veseliei
Eugen Fetescu – Vulpasin, sef de mahala, indragostit nebuneste de Nastasia
Robert Poiana – Luca, iubitul Nastasiei
Alina Craita – Safta, cantareata
Maria Panainte – Paraschiva, fata în rosu
Laura Dumitrascu –Vecina Nastasiei
Valentin Mihalache – Betiv, sotul vecinei
Amalia Popa – Niculina, pustoaica
Alex Floroiu – Ionel, golan de mahala, admirator a lui Vulpasin
Alina Bondoc – Domnica, sora cea mare, femeia cu boa-ul
Cristiana Savu – Sultana, sora cea mica
Mădălin Mladinovici – Tanasica, csrciumar
Mihai Malaimare – Lautarul
Realizatori:
Regia: Mihai Malaimare
Asistent regie: Valentin Mihalache
Decor: Puiu Antemir
Costume: Oana Draghici
Muzica: Răzvan Alexandru Diaconu
Coregrafie: Mirela Simniceanu
Lupte scenice: Ioan Albu
Instrumente: Aurel Buga
Locatie: Teatrul Masca

Nastasia – Opinie LaTeatru.EU

Cel mai bun spectacol este cel care reuseste sa te faca sa te simti prezent in mijlocul actiunii. Daca actiunea spectacolului se desfasoara in perioada interbelica, spectacolul trebuie sa te faca sa te simti atunci. Nu multe spectacole reusesc sa faca acest lucru. Modalitatile sunt diverse, efectul este, insa, acelasi: te simti ca facand parte din show.

Acum, trebuie sa va zic cum mi-am imaginat eu, candva, ca ar trebui sa faca un istoric. Asadar, eu vedeam istoricul ideal drept un calator in timp, care aterizeaza undeva intr-o epoca si vede ce fac oamenii, fara sa-i auda vorbind. Pur si simplu se uita cum se imbraca, cum se misca, cu cine se intalnesc, ce mananca. Fara sa-i auda vorbind. Ca si cum ai pune o camera de luat vederi in casa cuiva si te-ai uita ulterior pe imagini. Ulterior adica peste 200 de ani. Chiar, nu vi s-ar parea misto sa va uitati la imagini de acum 100 de ani?

Sau, in epoca actuala, ca si cum te-ai duce intr-un club, intr-o carciuma, undeva unde muzica e data la maxim (ca e muzica de dj ori vocea unui lautar e neimportant), si ai avea ca unic scop urmarirea oamenilor. La inceput la intamplare, fara o tinta anume, ulterior fixandu-ti tinta pe cineva. Facand pe cineva personaj principal.

Iar intrarea in atmosfera localului se face dinainte sa intri efectiv in local.

Ganditi-va ca toate astea se intampla in spectacolul Nastasia. Esti proiectat in perioada interbelica din prima secunda in care ai pasit in teatru. Asculti muzica de petrecere a acelor ani, vezi oameni imbracati ca atunci, apoi, cand intri in sala, nu astepti sa inceapa, ci astepti sa continue ce deja ai vazut. Esti deja in atmosfera, tu doar te asezi comod pe scaun si astepti sa continue.

Nu va mai zic nimic din spectacol, nu va mai dezvalui nimic, trebuie sa mergeti s-o descoperiti si singuri pe Nastasia. Ce vreau, insa, sa subliniez este altceva: incepand cu aceasta stagiune, Teatrul Masca a trecut, definitiv si irevocabil (ca sa folosesc un sintagma juridica) la teatrul gestual, fara vorbe. De la deschiderea stagiunii, din octombrie, si pana la finalul anului, s-au jucat si se vor juca fix 2 spectacole: Nastasia si Zidul, ambele spectacole gestuale. Este un gest de curaj al teatrului (nefiind primul, bineinteles), sunt curios cum va aprecia publicul aceasta decizie. Poate ar trebui o oferta teatrala un pic mai bogata, 2 spectacole ar putea fi prea putine, insa, daca stau bine sa ma gandesc, un spectacol atat de des jucat devine un spectacol foarte-foarte bun. Dupa cum deja stiti, piesa este aceeasi, spectacolul este intotdeauna diferit, asa ca ma astept ca acum Nastasia sa fie un spectacol de zece ori mai bun decat cel vazut de mine.

Voi merge sa-l revad (la anul), sa ma conving de diferente. Oricum, si daca ar fi acelasi, tot ar avea sens sa-l revad, e un spectacol pe care il revad oricand cu placere.

Sunt curios, insa, daca pana la finalul stagiunii Teatrul Masca va ramane fidel teatrului gestual sau va (re)introduce in oferta teatrala si spectacole clasice (sau, ma rog, clasice din acest punct de vedere). Ramane de vazut, insa, oricum ar fi, Teatrul Masca ramane, in general, un teatru pe care trebuie sa fim cu ochii, iar Nastasia, in special, este un must-see.

Mergeti sa vedeti Nastasia. Daca vorbele mele nu v-au convins, poate va conving cele 2 clipuri. Sau poate va convinge articolul de pe Raftul Cu Idei. Salutari TEATRALE tuturor! 🙂