Naufragiat! Fantasticele aventuri ale lui Louis Rougemont (povestite de el insusi) – Teatrul Maria Filotti din Braila – Festivalul Zilele Teatrului Matei Visniec din Suceava

Naufragiat! Fantasticele aventuri ale lui Louis Rougemont (povestite de el insusi)
de Donald Margulies
traducerea – Corina Moise
Regia artistica – Andrei Hutuleac
Scenografia – Maria Nicola
Light design – Lucian Moga
Echipa tehnica:
Regie tehnica: Emanuel Bisa
Recuzita: Carmen Spalatu
Cabiniere: Mita Voicu, Adriana Tudose
Lumini: Florin Lazar, Aurica Cosma
Masinisti: Cristian Ghita, Gheorghe Staicu, Ilie Nelu, Marian Ivan, Aurelian Mihai
Distributie:
Ciprian Chiriches
Nicholas Cațianis JR.
Blanca Doba
Corina Bors
Spectacolul Naufragiat! Fantasticele aventuri ale lui Louis Rougemont (povestite de el insusi) este produs de Teatrul Maria Filotti din Braila; a fost vazut in Sala de spectacole a Teatrului Matei Visniec din Suceava, in cadrul Festivalului Zilele Teatrului Matei Visniec din Suceava

Naufragiat! Fantasticele aventuri ale lui Louis Rougemont (povestite de el insusi) – Opinie LaTeatru.EU

Cartile de aventuri se spune ca-s adresate cu precadere copiilor si adolescentilor. In frunte cu cartile celebrului Jules Verne, aceste carti au devenit lecturi obligatorii pentru orice tanar. Evident, la loc de cinste se afla si celebra poveste a lui Robinson Crusoe.

Teatrul din Braila ne propune, insa, o alta poveste, una unde si noi, ca spectatori, trebuie sa facem o alegere: sa decidem daca ce am vazut in fata noastra este adevarat sau nu. Personajul inteleg ca este real, legendar, asa ca puteti citi mai multe despre el dupa vizionarea spectacolului.

Naufragiat! Fantasticele aventuri ale lui Louis Rougemont (povestite de el insusi) ne spune povestea simpaticului Louis Rougemont, care dintr-un copil foarte sensibil, crescut in puf de mama sa, ajunge un aventurier in adevaratul sens al cuvantului. Pleaca pur si simplu de acasa la 16 ani si ajunge ajutor (om bun la toate!) pe vasul “Minunile lumii”. Acest vas era condus de un capitan dornic sa stranga corali, insa naufragiaza undeva pe un taram necunoscut unde sta aproape 30 de ani, se imprieteneste cu aborigenii, devenind unul de-al lor, face 2 copii cu una de-a lor, pentru ca apoi brusc sa-si doreasca sa se intoarca la ai lui. Lucru pe care il si face, dupa un mic ocol in Australia.

Ajuns in Londra sa draga, descopera o alta tara, o alta lume. Lumea lui a stat in loc, insa Anglia era cu totul alta. Progresul, bata-l vina, transformase radical Anglia. El avea o unica dorinta: sa-si povesteasca aventurile. Sa dea de veste tuturor. Lucru pe care-l si face, dar la un moment cativa specialisti incep sa-i puna la indoiala povestile. Mult prea fantastice, zic ei.

Asa ca el moare singur, sarac si trist, asa cum pornise in aventura sa.

Desi el a sfarsit trist, spectatorul nu va iesi trist din sala de teatru, caci spectacolul este unul plin de umor, de voie-buna, de energie. Te simti din nou tanar, copil sau adolescent, si te bucuri ca o poveste specifica acelei varste se joaca in fata ta.

Nu m-am putut pune in pielea lui, Louis Rougemont este un personaj mult prea complex pentru a putea face asta, insa fidel principiului propriu, am incercat sa ma pun in pielea celorlalte personaje. Pentru ca nu am vrut sa discriminez, m-am pus in pielea personajului colectiv numit publicul: oare eu as fi crezut acel om? As fi crezut posibile acele aventuri?

Intrebare la care cu greu pot raspunde. Pe de-o parte, ar trebui sa ma transpun complet in acea perioada, in acei ani. Sa ignor epoca informationala in care traiesc si sa ma gandesc care ar fi trebuit sa-mi fie filtrele cognitive din acea perioada. Banuiesc, fara sa fiu sigur, ca s-ar fi dat o apriga lupta in mine intre latura mea rationala, cea care ar fi mers pe mana specialistilor, oameni reputati, cu argumente, cu logica, si latura mea hai sa-i zicem poetica, literara.

Altfel spus, probabil as fi apreciat calitatea povestii si nu m-ar mai fi interesat daca e sau nu reala. Insa nu-s sigur, pentru ca in acea perioada “fictiunea” nu cred ca era atat de apreciata, atat de populara.

Insa de apreciat chiar apreciez montarea lui Andrei Hutuleac: o montare curata, nu foarte simpla, dar nici mult prea complexa. Altfel spus, curata, deloc obositoare, plina de dinamism si extrem de amuzanta.

M-am bucurat ca finalul este unul oarecum deschis, unul care nu da un verdict cert. Tu, ca spectator, dai verdictul, fara ca asta sa te impiedice sa savurezi spectacolul. Andrei Hutuleac a preferat, deci, o montare obiectiva, care nu l-a atacat, dar nici nu i-a tinut partea simpaticului personaj. L-a pus povestitor, l-a lasat sa nareze, sa-si faca numarul, pentru ca la final sa arate controversele asa cum au aparut ele.

Si nu, nu este spoiler ce am scris eu, gasiti totul pe internet (cu Wikipedia in frunte). Da, fascinant personaj.

La finalul spectacolului Naufragiat! Fantasticele aventuri ale lui Louis Rougemont (povestite de el insusi) eu am un singur of: de ce nu auzisem de acest om pana acum? Oare in ce pestera am trait de abia acum am auzit de el?

Voi mergeti sa vedeti spectacolul Naufragiat! Fantasticele aventuri ale lui Louis Rougemont (povestite de el insusi). Sunt curios daca veti fi sau nu de partea lui. De partea lui pentru ca minte frumos ori de partea lui pentru ca-l credeti pe bune? Grea alegere, asa-i? 🙂