Nebunul si calugarita de Stanisław Ignacy Witkiewicz
Regia artistică: Vadas Laszlo
Scenografia: Albert Alpar
Dramaturg: Maria Chirila
Distributia:
Ciprian Vultur – Nebunul
Roxana Fanata – Maicuta
Stelian Rosian – Psihanalistul
Alina Negrau – Maicuta Superioara
Catalin Mares – Psihiatrul
Radu Botar – Profesorul
Tibor Szekely – Infirmier 1
Cristian But – Infirmier 2
Narcis Bliderean
Regia tehnica: Eniko Botos
Sufleur: Yvette Princz
Lumini: Róbert Bekesi, Ioan Iluta
Sunet: Vlad Giurge
Produs de Teatrul de Nord din Satu Mare
Nebunul si calugarita – Opinie LaTeatru.EU
Nebunii reprezinta o fascinatie permanenta pentru lumea artistica. In special in teatru, nebunii sunt o atractie: pentru dramaturgi este o atractie deosebita sa scrie texte cat mai profunde, care sa surprinda cat mai bine nebunia; pentru actori, este o provocare sa interpreteze cat mai bine (sunt roluri foarte GRELE), cat mai corect, rolurile, iar pentru spectatori este o fascinatie sa urmareasca asemenea spectacole.
In cazul meu trebuie sa recunosc ca nu m-au pasionat niciodata spectacolele cu nebuni. Nu am putut empatiza niciodata cu un nebun, oricat de nefericit ar fi. Nu as putea spune niciodata ca X a interpretat PERFECT rolul de nebun din simplul fapt ca habar n-am cum ar trebui interpretat un astfel de rol.
Unul dintre cele mai celebre texte, Insemnarile unui nebun, este cel mai bun exemplu. L-am vazut prima oara in Bucuresti, la Arcub, intr-o interpretare, zic unii, exceptionala a lui Marius Manole. O colega bloggerita, mai entuziasta decat ar trebui, imi descria interpretarea lui Marius Manole drept din alta lume, de pe alta planeta. L-am vazut, nu pot spune nicidecum ca l-am displacut, dar personajul m-a lasat rece. Am lasat, la acel moment, pe altcineva sa scrie articolul (o amica psiholoaga, Sofia). O alta adaptare vazuta a fost la un Fest-FDR, cand am vazut un spectacol venit din Ungaria. Dupa mine mai bun, dar tot nu m-a incantat personajul.
In cazul spectacolelor cu nebuni, de obicei ma uit la doctori. Doctorii de nebuni ori chiar doctorii de suflete (caci cunosc foarte bine diferenta dintre psihologi si psihiatri, desi multi, inclusiv scenaristi/dramaturgi fac aceasta confuzie) sunt niste personaje fascinante. Ei sunt, dupa mine, personajele la care trebuie sa ne uitam si nu nebunii. Ei, nebunii, sunt deseori niste victime, niste amarati cobai.
Si in acest spectacol, Nebunul si Calugarita, lucrurile stau fix la fel. Personajele principale sunt cei 2 doctori psihiatri. E drept, aici PERSONAJUL in sine nu este vreun doctor, ci este ideea de terapie: terapia psihanalitica, terapia psihologica “clasica”, tratamentul religios pentru suflet.
Acum, daca vreti sa va faceti o idee cu privire la personaje, cititi distributia. Vedeti cu exactitate cati doctori erau (psihanalistul, psihiatrul, profesorul), vedeti ca sunt nu una, ci 2 maicute (una dintre ele, credeti-ma pe cuvant, arata extrem de bine), sunt 2 infirmieri (cu niste fete mai dubioase si mai senine decat ale nebunului), iar ultimul rol … eh, pe ala il veti descoperi singur.
Printre atatea PERSONAJE, nebunul a ramas mult intr-un plan secund. Pentru mine, nu stiu cat pentru altii, nebunul era cel mai neinteresant personaj de pe scena. Poate nu sunt eu deloc empatic, prea rigid, in acest sens. De obicei empatizez cu personajele pe care le-am intalnit ori care au ceva din mine. Poate-s prea increzator in psihicul meu, insa plec de la premisa ca nu am nimic in comun cu nebunii. Ori asa-mi doresc sa cred.
Nu zic, personajul este EXTREM de bine interpretat. N-as putea, insa, compara cu realitatea, caci trebuie sa repet: nu am cunoscut nebuni la viata mea. De/cu calugarite ori persoane care se imbraca precum maicutele, m-am ciocnit, la figurat si chiar la propriu. Cu nebunii inca n-am avut de-a face.
In final, doua cuvinte despre titlul Nebunul si calugarita (desi nu obisnuiesc sa discut titlul). In primul rand, este un titlu atragator, unii ar zice de-a dreptul sexy. Se insinueaza, inca din titlu, ca intre cei 2 ar putea sa existe ceva (nu zic mai multe, #nospoilers). Doar ca, din punctul meu de vedere, dramaturgul te induce un pic in eroare. Intentionat as zice eu. Te indeamna sa te uiti la cele 2 personaje, distinct sau ca ei doi ca si cuplu, desi se intampla lucruri mai interesante pe acolo. Sau poate tocmai din acest motiv. Un titlu usor mincinos, ca sa folosim un termen atat de drag bisericii.
Nebunul si calugarita se joaca la Teatrul de Nord din Satu Mare si este un spectacol extrem de reusit. Cu toate astea, oricate spectacole cu nebuni as vedea si oricat de bune ar fi ele, tot nu voi putea empatiza cu vreunul. Niciodata. Sunt prea insensibil, stiu.