Negutatorul din Venetia de William Shakespeare
Traducere: Dragos Protopopescu
Regie: Alexander Morfov
Versiune scenica: Alexander Morfov
Ilustratie muzicala: Alexander Morfov
Asistent regie: Patricia Katona
Decor: Gabi Albu
Costume: Liliana Cenean
Asistent costume: Maria Dore
Coregrafie:Inga Krasovska
Light design:Chris Jaeger
Regia tehnica:Silviu Negulete
Distributie:
Shylock: Ion Caramitru
Portia: Ada Gales
Nerissa: Cosmina Olariu
Jessica: Flavia Giurgiu
Lanceloto: Emilian Marnea
Salanio: Petre Ancuta
Tubal / Nepotul ducelui de Saxa: Mihai Muntenita
Printul Marocului: Shahbazimoghadam Mohammad Jawad
Antonio: Richard Bovnoczki
Bassanio: Alexandru Potocean
Graziano: Silviu Mircescu
Lorenzo: Ciprian Nicula
Dogele: Mihai Calota
Salarino: Florin Calbajos
Angelica: Stefania Carcu/Cristina Simion
Translator: Dragos Dumitru
Vazut la Sala Studio a TNB
Negutatorul din Venetia – Opinie LaTeatru.EU
Discutam mai demult cu un amic foarte pasionat de teatru. Pasionat totodata si de Shakespeare, imi spunea un mic al of al lui: de ce Romeo si Julieta este cea mai montata piesa? E cea mai comerciala, cea mai usor de inteles, dar in niciun caz cea mai buna.
Poate ca, intr-adevar, visul oricarui actor, atunci cand da la facultatea de profil, este sa-l joace pe Romeo, asa cum visul oricarei actrite este s-o joace pe Julieta. Posibil.
In plus, sunt cateva spectacole care ridica multe probleme. Negutatorul din Venetia, de pilda, ridica problema antisemitismului. Este vorba de modul in care era tratat un evreu in Venetia acelor ani (care ani, cu exactitate, nu ni se spune, caci diversele montari aduc povestea in prezent) de catre crestini. Cat de razbunator este acesta, cat de rai sunt, de fapt, crestinii si cine este, de fapt, vinovat de toate acestea?
Caci Shylock, interpretat magistral de Ion Caramitru in noua montare a nationalului bucurestean, poate fi interpretat in multe feluri: un om haituit care vrea sa-si recapete demnitatea, un avar care se gandeste doar la bani, un om lipsit de sentimente, dornic doar de razbunare, un evreu habotnic care-si ura semenii crestini.
Piesa Negutatorul din Venetia devenise favorita regimului nazist, drept urmare a fost montata si jucata foarte des in acele timpuri. Dar asta inseamna neaparat ca piesa, in sine, este una anti-semita? A fost ea gandita, oare, astfel?
Iar daca este s-o judec prin prisma prezentului, nu pot sa nu ma intreb de ce in oras erau doar evrei si crestini? Musulmanii unde erau? Dar ateii, cei care nu cred in nimic si care ar trebui fie sa fie toleranti cu toti, fie sa-i urasca deopotriva pe toti habotnicii?
O alta problema ridicata de-a lungul timpului este presupusa homosexualitate, doar sugerata in text. Antonio ar putea fi homosexual, caci in acceptiunea vremii, cum ar putea un barbat de varsta lui sa fie singur? Poate si Portia ar fi, macar un pic, lesbiana.
Acum, trebuie sa recunosc un lucru: daca nu as fi citit despre presupusa homosexualitate in caietul program al spectacolului, nu m-as fi gandit nicicum la ea. In montarea vazuta, nu exista niciun element care sa ma duca cu gandul la ea. E drept, o interpretare conforma gandirii de atunci te poate duce cu gandul la asa ceva.
Legat de presupusul antisemitism al piesei, care ar fi facut mult rau evreilor de-a lungul timpului, este iarasi o interpretare gresita. Daca gasesti la un moment dat o localitate, celebra sau nu, in care un evreu este rau, avar si lipsit de sentimente, nu inseamna ca toti evreii ar fi asa?
Personajul interpretat de Caramitru mi s-a parut a fi un evreu foarte calculat, foarte inteligent. Rau, dornic de razbunare, cinic, dar inteligent. Scena procesului, cel pe care il pierde si care-l ruineaza, mi s-a parut, insa, simplificata mult. Iar partea importanta, renegarea fiicei, este trecuta mult in plan secund (cea care decide sa se cupleze cu un crestin).
Ar trebui sa spun, oare, in final, ca Negutatorul din Venetia este o piesa actuala? Mi-as dori sa spun ca nu. Ori cel putin nu in Europa. Acesta nu este, insa, ori nu ar trebui sa fie un motiv pentru ca piesa sa nu fie montata. Nu ar trebui sa ne temem sa o montam, daca mentalitatea de atunci era gresita, neconforma cu civilizatia actuala, nu inseamna ca ar trebui s-o ascundem sub pres.
Cu ce nu sunt eu de acord, si asta va las pe voi sa va pronuntati: este oare COMEDIA piesa Negutatorul din Venetia? Mi s-ar putea argumenta cu faptul ca are happy end. Dar oare acest sfarsit chiar este unul fericit? Crestinii inving evreul avar, care nu doar ca nu primeste nimic, dar trebuie sa si renunte la credinta lui. Este, oare, un final FERICIT? Sa nu mai vorbesc despre aspectul comic al situatiei: am ras mai mult la multe spectacole ce se declarau oficial drame.
Merita sa mergeti sa vedeti noua montare Negutatorul din Venetia? Cu siguranta merita. Este un regal actoricesc, atat din partea lui Ion Caramitru (este o zicere, valabila cu precadere in film, importata, se pare, si-n teatru: e mai greu sa joci roluri negative!), cat si din partea lui Richard Bovnoczki si a Adei Gales, cei 3 exceland de-a dreptul. O regie corecta, o scenografie minutioasa si un fundal muzical excelent.