Next to normal – (A)normal
Distributia din 11 octombrie 2025:
Diana Goodman – Anca Florescu
Dan Goodman – Victor Bucur
Gabe Goodman – Lucian Ionescu
Natalie Goodman – Sidonia Doica
Doctor Madden – Florin Ganea
Henry – Andrei Miercure
Dr. Fine – Daniel Burcea
Echipa de productie:
Regie: Victor Bucur
Scenografie: Cristian Marin
Regie Muzicala: Alex Burca
Traducere text: Geanina Dobos
Asistent regie: Daniel Burcea
Comunicare si PR: Elena Coman
Vocal Coach: Ana Cebotari
Corepetitor: Andreea Dobia
Sound design: Liviu Elekes
Light Design: Cristi Niculescu, Costi Baciu
Graphic design: Sabina Spatariu
Orchestra:
Pian / Dirijor – Alexandru Burca
Vioara / Sintetizator – Geanina Meragiu
Tobe – Robert Magheti
Percutie – Imola Tamas
Chitara bas / contrabas – Radu Petrovici
Violoncel – Olivia Ghita
Chitara – Razvan Mihai Grigorescu
Chitara bas / contrabas – Daniela Georgescu
Site oficial: nexttonormal.ro
Next to normal – (A)normal – Teatrul National de Opereta si Musical Ion Dacian – Opinie LaTeatru.EU
Mult timp am evitat (ezitat) sa merg la musicaluri romanesti adaptate dupa spectacole celebre de teama traducerilor. Aveam experienta animatiilor dublate, unde cantecele erau dublate prost in majoritatea cazurilor. Celebrul “Hai afara la zapada” din Frozen este un exemplu fericit. Unul dintre putinele.
De ceva timp insa, sa zicem 1 an, am hotarat sa merg sa explorez piata musicalurilor si trebuie sa recunosc ca sunt surprins in mod foarte placut. Next to normal – (A)normal este un musical extrem de dinamic, plin de energie, chiar daca nu este nicidecum vesel.
Diana si Dan sunt 2 parinti nefericiti: desi au o fata adolescenta, ei inca isi plang fiul mort acum 17 ani, pe cand avea doar 8 luni. Diana urmeaza tot felul de tratamente psihologice si psihiatrice, inclusiv medicamentoase, insa tot nu poate scapa de el, de fiul care ii vorbeste si in somn, si cand e treaza. Are constant episoade suicidale, asa ca Dan hotaraste sa o duca pe Diana la un medic atipic, un “rock star” care aplica o metoda atipica: socuri electrice.
Cum decurge acest nou tratament, care-i sunt efectele, cum se raporteaza la acest tragic eveniment ceilalti membri ai familiei (tatal Dan, dar si sora Natalie), ramane sa descoperiti singuri. Tot singuri veti descoperi cine este Henry si ce rol are el in poveste.
Acum trebuie sa spun cateva vorbe despre interpretari. Fiind insa vorba despre un musical, interpretarile le impart in 2 categorii distincte.
Strict muzical, Dr Fine (interpretat de Daniel Burcea) este de departe cea mai buna voce de pe scena. A doua ar fi Anca Florescu (in rolul Dianei), insa doctorul Fine (cel cu socurile electrice) este o prezenta cu adevarat memorabila.
Pe partea de interpretari, am mai multi favoriti. Incep cu Andrei Miercure (Henry) si Sidonia Doica (Natalie), care interpreteaza excelent si individual, dar au si chimie de cuplu (gata, v-am dezvaluit si ce rol are Henry in aceasta poveste). Amandoi excelenti pe actori, doar buni (nu exceleaza) pe partea muzicala. O alta persoana care mi-a placut pe actorie este Anca Florescu, in rolul Dianei. Avand in vedere ca ea a iesit in evidenta si muzical, indraznesc sa spun ca este cea mai buna de pe scena (la fotbal se cheama “man of the match”, chiar daca aici nu este vorba despre un BARBAT).
Insa cea mai buna interpretare este cea a lui Lucian Ionescu, in rolul lui Gabe (copilul mort). El apare in imaginatia Dianei, insa credeti-ma ca interpretarea lui este excelenta. Si el este SINGURUL care are TOATE replicile cantate. El nu vorbeste, doar canta.
Per total, nu m-a dezamagit nimeni, toti sunt la un nivel inalt, cei de mai sus pur si simplu au iesit in evidenta.
Nu pot sa inchei fara sa va mai dezvalui ceva: pauza aici vine in momentul ideal. Aici ar trebui sa scriu un pic mai mult, poate voi reveni asupra subiectului. Ideea este simpla: eu vorbesc din perspectiva spectatorului. E drept, un spectator mai experimentat decat altii, care a vazut mai mult teatru. Dar tot spectator. Nu critic.
Ideea este ca eu, ca spectator, simt nevoia unei pauze dupa o ora. Daca spectacolul are 90 de minute sau maximum 100, e clar ca pauza va lipsi. Insa sunt foarte multe spectacole de 2 ore, poate chiar 2 ore si 15 minute, care nu au pauza. Este o fortare atat a spectatorilor, cat si a actorilor.
Cand am intrebat cativa oameni de teatru cum e cu pauza, vreo 2 dintre ei, evident nu le voi da numele, mi-au explicat ca pauza trebuie sa aiba si rol dramaturgic, nu doar de odihna. Uneori se schimba decorul, alteori vrea sa sugereze trecerea timpului (dupa pauza urmeaza sa nu ne intoarcem in acelasi moment, ci dupa 1 luna, poate 1 an …).
De multe ori, imi ziceau acesti 2 oameni de teatru (i-am intrebat separat, in discutii distincte, ce va spun eu aici este sinteza spuselor lor), pauzele sunt puse prost din punct de vedere dramaturgic. “Taie ritmul”. Caci sunt spectacole unde ritmul este crescator, drept urmare pauza mai mult incurca.
Eh, aici, la Next to normal – (A)normal, pauza nu doar ca era necesara ca moment de respiro, dar s-a dovedit a fi aleasa extrem de bine ca moment. Practic, pauza m-a lasat in gandurile mele, aveam impresia ca spectacolul se va duce intr-o directie, insa dupa pauza lucrurile au luat-o de fapt in alta directie. Pauza a fost momentul de “intoarcere”, de twist. Ceea ce, repet, a fost excelent. Mi s-a parut un moment de inspiratie regizorala.
Per total, Next to normal – (A)normal este un spectacol – musical excelent, pe care-l recomand tuturor din toate punctele de vedere. Eu l-am vazut la Opereta, dar inteleg ca s-a mai jucat si prin alte parti. Oriunde s-ar juca (desi la Opereta se simte, la propriu, CA ACASA), mergeti degraba sa-l vedeti!
ps: Next to normal – (A)normal este unul dintre titluri. In trailer apare aceasta traducere, insa pe afis apare o traducere alternativa: aproape normal. Fara sa intru in detalii, ambele titluri sunt potrivite, sunt inspirate, sunt conforme cu realitatea de pe scena. Aproape normal este o traducere mai literara, in timp ce (A)normal este o adaptare inspirata. Inteligenta. Eu prefer traducerea din trailer, de aceea am folosit-o si in titlul articolului.