Noaptea bufonilor
Un spectacol de Alexa Visarion dupa texte de Shakespeare si Cehov
Cu:
Marian Ralea
Richard Bovnoczki
Produs la UnTeatru, vazut la Sala 2 a Teatrului National Mihai Eminescu din Timisoara in cadrul FEST-FDR 2020
Noaptea bufonilor – Opinie LaTeatru.EU
Dupa cum stiti, nu cred in coincidente ori, ca sa fiu mai exact, prefer sa gasesc legaturi ascunse intre eveniment aparent fara legatura intre ele. Iar legat de spectacolele de teatru, prefer sa le asociez contextului in care le-am vazut, pentru a le tine minte, pentru ca ele sa devina pentru mine MEMORABILE!
Noaptea bufonilor, un spectacol bucurestean (produs de UnTeatru) vazut la Timisoara, la Fest-FDR 2020, va fi retinut peste timp datorita a 2 evenimente, datorita a 2 premiere, ca sa zic asa:
- Este un spectacol vazut fix inainte de alegeri, de data aceasta cele locale. Daca acum 4 ani, in seara alegerilor parlamentare am vazut Regele Lear (si am asociat, imediat dupa ora 21, toate replicile personajelor vremurilor in care traiam atunci si contextului politic), de aceasta data a fost Noaptea bufonilor in seara premergatoare alegerilor. Va dati seama cum m-a lovit replica Niciun tradator nu este nevinovat, nu? O replica pe care o voi tine minte toata viata, o voi lipi ca pe o eticheta de ziua aceasta si de spectacolul acesta.
- Totodata, Noaptea bufonilor a fost, pentru mine, PRIMUL spectacol vazut INTR-O SALA DE TEATRU dupa o pauza de aproape 7 luni. Si ce tematica putea fi mai nimerita decat … importanta actorului? Cat de important este acesta pentru arta teatrala, cat de important este el pentru PUBLIC, cat de important este acesta la modul general, cat de SINGUR este acesta si, mai ales, ce ramane IN URMA lui? Ce lasa el in urma, dupa zeci de ani de activitaate neintrerupta?
Legat de importanta actorului pentru public, mi-am amintit o chestie interesanta legata de Marian Ralea (unul dintre actorii acestui spectacol, ACTORUL, ca sa fiu mai precis, caci Richard Bovnoczki, colegul sau de scena, joaca rolul SUFLEORULUI, si el important, cat de important fiind o alta intrebare relevanta, importanta, pe care indirect o pune acest spectacol): o amica de-a mea, alaturi de care am fost la un spectacol de teatru in care urma sa joace acesta, alaturi de Dana Rogoz (Proof, montat TOT la UnTeatru), desi era fana Abracadabra cand era mica, habar n-avea ca Marian Ralea fusese magicianul care-i fermecase copilaria. Pur si simplu atunci era prea mica sa-si aduca aminte asta. Pe Dana Rogoz o stia drept Abramburica, insa pe Marian Ralea nu. Lucru care, inca de pe atunci, m-a pus pe ganduri: cati actori pentru copii sunt ulterior uitati de adultii deveniti ignoranti? Cati oameni aplauda din sala niste actori pentru ca apoi sa-i uite, sa-i ignore, sa nu mai stie cine sunt? Cati spectatori constanti de teatru isi mai aduc aminte rolurile jucate de un actor care a incetat din viata?
Mi-am amintit toate aceste intrebari vazand Noaptea bufonilor, al doilea spectacol UnTeatru vazut la Fest-FDR 2020 (primul fiind Domeniul Luptei; un al treilea, de fapt primul in ordine cronologica, ar fi trebuit sa fie Bad Talks, pe care deja-l vazusem in Bucuresti, drept urmare l-am sarit la festival). Nu va dezvalui ce roluri interpreteaza actorul si sufleorul (in fata unui public inexistent), nu va pomenesc despre nici macar una dintre referintele teatrale din spectacol (in limbaj cinematografic ele sunt numite Easter Eggs; unele sunt evidente, altele sunt ascunse, accesibile doar cunoscatorilor; estimez ca am prins doar jumatate dintre ele), nu va spun nimic altceva decat ca E BINE sa mergeti la teatru. Voi aveti nevoie de teatru (chiar daca nu constientizati asta), insa si teatrul are nevoie de voi. Nici publicul nu poate exista (oamenii, in mod individual, exista, insa nu formeaza un public) fara actori, dar nici actorii nu pot exista fara public.
Iar daca vreti sunteti curiosi, va sfatuiesc sa cititi acest interviu din Adevarul cu Octavian Saiu. Interviul este despre teatrul de astazi, cum este el schimbat de pandemie, insa acest interviu are PENTRU MINE ceva (si mai) special: am inceput sa-l citesc inainte de spectacol, terminandu-l in camera, la cateva zeci de minute de la terminarea spectacolului. Iata, deci, inca un lucru memorabil, un interviu pe care-l voi tine minte datorita contextului in care l-am citit.
Apropo, la finalul spectacolului Noaptea bufonilor am auzit urale, aplauze indelungi. Spectatorii aplaudau deopotriva actorii, ACTORUL (la modul general), dar si oportunitatea de a li se fi permis sa vada spectacolul intr-o sala de teatru. Inauntru, nu afara, intr-un spatiu improvizat, prin sunetele claxoanelor si al sirenelor salvarilor si pompierilor. Ori poate au fost la fel de entuziasti si afara, insa acele aplauze nu s-au putut auzi la fel. De fapt, ambele 🙂
Per total, Noaptea bufonilor este un spectacol excelent, care datorita contextului favorabil a devenit pentru mine un spectacol memorabil, un reper. Poate aveti si voi norocul sa-l vedeti in conditii la fel de favorabile 🙂