Nopti albe
dupa nuvela omonima scrisa de F. M. Dostoievski
Regia: Andrei Cotarcea
Distributie:
Cristina Apostol
Vlad Andrei
Spectacol vazut la Teatrul In Culise, la premiera din data de 9 ianuarie 2025
Nopti albe – Opinie LaTeatru.EU
Cine imi urmareste blogul de carte imi stie “defectul” meu: citesc foarte multe carti noi, foarte multi autori contemporani, dar am mari lipsuri in ceea ce priveste clasicii. Altfel spus, nu am citit Nopti albe de F. M. Dostoievski. O voi citi, promit sa o fac, insa in momentul scrierii acestui articol inca n-am facut-o. Vreau sa scriu acest articol strict pe baza a ceea ce am vazut.
Feodor este un visator, un om atat de specific operei lui Dostoievski. Chiar poarta unul dintre prenumele autorului, asa ca este mai mult decat un personaj. Un alter-ego? Jumatate din personalitatea marelui scriitor rus? Cine a citit intreaga opera a lui Dostoievski poate vorbi mai mult despre visator. Eu nu sunt in masura s-o fac, asa ca ma voi opri aici.
Visatorul o intalneste pe Nastasia (Nastenka) absolut intamplator. Se indragosteste de ea, chiar daca trebuie sa accepte initial doar o relatie de prietenie. Ii si promite ca nu se va indragosti de ea. O asculta, ii spune povestea vietii lui, nu foarte diferita de povestea vietii ei. Prea asemanatoare pentru a putea fi impreuna?
As zice ca este un Romeo si Julieta rusesc, unde dragostea este imposibila nu din cauza familiilor, ci din alte cauze. A destinului? A visatorului, care pur si simplu nu poate fi cu cineva? A ei?
Nu vreau sa va dezvalui finalul, nu vrea sa va spun cine este a treia persoana, al treilea varf al triunghiului amoros, va trebui sa descoperiti singuri. Daca n-ati facut-o deja citind nuvela.
Interpretarile pare ca sunt in oglinda: Cristina Apostol (Nastenka) are un zbucium interior mai profund, se exteriorizeaza mai greu, ii lasa scena colegului ei, Vlad Andrei. Pare a fi spectacolului lui, zbuciumul lui, ea fiind doar un motiv. El se desfasoara, pare in largul sau, isi exteriorizeaza toate emotiile, pare in multe momente un one-man show de-al sau.
Inteleg ca el joaca la Teatrul Nou. Trebuie sa merg sa-l mai vad si-n alte spectacole. Sper sa fie macar la acelasi nivel ca-n Nopti albe.
Ea nu stie ce sa faca, este intotdeauna cu inima indoita, isi marturiseste sentimentele fata de el atunci cand nu mai are incotro, cand este nevoita s-o faca.
Marturisesc ca in multe cazuri incerc sa-mi imaginez cum ar fi aratat spectacolul cu alti actori in acele roluri. Daca in locul ei ar fi fost o actrita de forta, atunci spectacolul s-ar fi deplasat radical, ea ar fi acaparat prim-planul, ar fi fost spectacolul ei.
Ceea ce nu stiu daca ar fi respectat intocmai textul. Nu litera, cat mai ales spiritul acestuia.
Nu-mi imaginez un spectacol intr-un echilibru perfect, unul in care amandoi sa fie intensi, sa fie la acelasi nivel. Evident, astept sa fiu contrazis.
Nu vreau sa vorbesc despre regie ori despre decor, insa trebuie sa spun cateva cuvinte despre imaginile video care se derulau in spatele actorilor. Actiunea nuvelei se petrece in Sankt Petersburg, candva in secolul 19. A fost publicata pentru prima oara in anul 1848 (cat de actual este un text care are aproape 2 secole!). Insa in imaginile din spatele actorilor vedem Bucurestiul zilelor noastre. E drept, nimic din text nu ne spune cand anume ne aflam, desi in cateva randuri auzim … Moscova. Insa povestea se poate lesne desfasura in zilele noastre, chiar daca in zilele noastre nu se mai scriu scrisori. E-mailul ar fi rezolvat mult mai repede problema.
Mergeti sa vedeti Nopti Albe, o adaptare moderna a unui text de aproape 200 de ani. Un text inca actual. O poveste care inca starneste ceva in spectatori. Un text care te va misca, va starni ceva in tine, indiferent cat de (in)sensibil esti.