Noroc sa ai
de Cosmin Stanila
Regia: Adina Lazar
Scenografia: Bianca si Sabina Vesteman
Sound design: Adrian Piciorea
Video design: Tony Macpela
Lighting design: Andrei Ignat
Distributie:
Elena: Denisse Moise / Irina Sibef
Diaconu: Voicu Aanitei / David Drugaru
George: Vladimir Purdel
Doamna Dobrin: Mara Carutasu
Cristina: Mara Bugarin
Politistul Bălan: Dragos Stoica
O voce: Andrei-Denis Stefan
Spectacolul Noroc sa ai este o coproductie Teatrul Masca & Trupa Tais
Noroc sa ai – Opinie LaTeatru.EU
Noroc sa ai este un spectacol care porneste de la un caz real: o profesoara a jucat fondul clasei la pacanele. In spectacolul de fata, Elena este profesoara de limba romana si joaca la pacanele de ceva timp. Va las pe voi sa descoperiti de cat timp. Nimeni nu stia de adictia ei, insa la un moment dat lucrurile se precipita: pe de-o parte, sotul ei (directorul liceului) nu-si mai gaseste ceasul (pe care, evident, ea il amanetase), asa ca anunta politia pentru a face o ancheta; pe de alta parte, ea este surprinsa de unul dintre elevii problema in casino. Diaconu era un elev pe care Elena voia sa-l lase corigent, care nu invata nimic, dar care “se descurca”.
Ce anume se intampla cu ea, ce minciuni spune ea pentru a acoperi alte minciuni anterioare, cum decurge intalnirea dintre ea si elevul (aproape) corigent si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Ca sa inchei cu aspectele strict teatrale, am numai cuvinte de lauda la adresa spectacolului si a aspectelor teatrale din el. Interpretarile sunt la inaltime (in reprezentatia vazuta de mine au jucat Irina Sibef in rolul profesoarei si David Drugaru in rolul elevului-problema Diaconu), toti actorii par perfect potriviti in rolurile lor (cu un plus pentru actorii care au trebuit sa interpreteze elevii, David Drugaru si Mara Bugarin, foarte convingatori in rolurile lor). Un plus si pentru decorul rotativ: intr-o parte era un raft plin de carti, care era fie casa profesoarei de romana si a sotului ei (domnul direct), fie sala de clasa (caci deasupra trona catalogul); in spatele bibliotecii se afla insa aparatul de pacanele, care parea autentic, desi jocul pe care-l juca profesoara era unul mai putin cunoscut (pare ceva “vintage”, clasic, joc din ala de se juca in casino-urile americane in anii 80-90). Insa in rest, aparatul era autentic: ca butoane, ca sunet, ca luminozitate si culori. Chiar te baga in acea atmosfera de casino.
Acum ar trebui sa spun cateva cuvinte si despre problema abordata, despre “flagelul” pacanelelor. Aici pozitia mea este nuantata si, din pacate pentru unii, contra curentului. Nu e prima oara cand spun asta, deci in cazul meu chiar putem vorbi despre consecventa.
Asadar, daca ma opun interzicerii nu inseamna ca sunt in favoarea pacanelelor, ca le doresc, ca le incurajez. Insa interzicerile de orice fel imi provoaca repulsie, in special dupa experienta din pandemie.
Ca sa iau exemplul spectacolului, este clar ca pariurile au ingropat financiar familia profesoarei. Insa este la fel de clar ca ea s-a refugiat in pacanele pentru ca era nefericita. Era frustrata ca ea a invatat atata, insa nimeni nu e interesata cu adevarat de ce preda ea. Mai putin tocilara clasei, dar cu o floare nu se face primavara.
Da, admit faptul ca punerea salilor de jocuri la fiecare pas creste riscul de a cadea in aceasta patima. Insa exista si patima alcoolului, insa nu a cerut nimeni prohibitia. Nu a cerut nimeni inchiderea tuturor carciumilor. De acasa pana la munca ai un drum de 10 minute. In aceste 10 minute dai de 2 case de pariuri (cu pacanele incluse) si 2 carciumi. Diferenta fundamentala este ca alcoolul se simte, atat ca miros, cat si din punct de vedere comportamental. Daca joci 100 de lei la casino nu se vede, nu se simte.
Solutia logica, corecta, rationala, este educatia. Insa nu una care sa ascunda sub pres problema. Trebuie discutat serios si aplicat despre vicii. Nu toti cei care au vizitat Monaco ori Las Vegas au cazut in patima jocurilor de noroc. Dimpotriva. Multi sunt indemnati sa joace acolo strict pentru distractie. Sa se simta bine. Sa-si asume faptul ca vor pierde o suma de bani (100 de dolari, 1000 de dolari, 10.000 de dolari, depinde de bugetul fiecaruia).
Vazusem mai demult un nutritionist care spunea ca cea mai mare greseala a dietelor si a dieteticienilor este excluda complet ceva din alimentatie. Acel ceva poate fi zaharul, poate fi sarea, poate fi alcoolul. Solutia corecta este sa reduci cantitatile, sa interzici niste combinatii (painea la cartofi cica ar fi principala combinatie gresita pe care o practica romanii), sa renunti la mesele copioase seara si alte asemenea. Dietele radicale, stricte, care scot definitiv din meniu anumite alimente, nu pot fi tinute pe termen lung.
La fel si-n cazul jocurilor de noroc. Evident ca cei care au ajuns sa joace compulsiv nu au de ales, trebuie sa renunte definitiv la jucat, exact ca alcoolicii. Insa mi se pare ca trebuie sa umblam mai mult la cauze. Iar jocurile de noroc, daca-s promovate corect (o modalitate de distractie), ar putea fi practicate cu moderatie.
In special pariurile, care-n Marea Britanie sunt vazute drept ceva elitist. Inalta societate le practica, mai ales daca este vorba despre cursele de cai.
Spectacolul acesta ne mai arata ceva: viciile nu sunt corelate cu lipsa de educatie. Da, trebuie o educatie tintita, trebuie discutat despre vicii la modul general, despre jocurile de noroc in mod special. Insa profesoara in cauza, atat cea din spectacol, cat si cea din cazul real, nu era nicidecum o persoana lipsita de educatie. Evident ca persoanele cu o educatie precara sunt mai predispuse, insa persoanele educate nu-s nicidecum imune.
Un ultim aspect, fara legatura cu jocurile de noroc: va rog sa va uitati cu atentie la cei 2 elevi. Vorbim despre tocilara clasei si de golanul clasei. Din multe motive, va las pe voi sa le “ghiciti”, eu as prefera sa fiu prieten cu golanul clasei. “Vagabond cu suflet bun” #cumarveni. Tocilara clasei, asa cum am cunoscut mai multe de-a lungul timpului, asa cum le-am vazut dintotdeauna, va ajunge probabil o inadaptata, o frustrata. Doamna Profesoara Elena s-a vazut pe ea, chiar cred ca si-a imaginat faptul ca eleva Cristina va ajunge fix ca ea, va ajunge o profesoara extrem de nemultumita de castigurile materiale. Care, pe langa veniturile foarte mici, va avea si putini prieteni. Extrem de putini prieteni.
Mergeti sa vedeti Noroc sa ai, un spectacol excelent realizat, care pune spectatorul sa gandeasca. E drept, gandurile mele sunt diferite de ale majoritatii, dar asta e tot datorita spectacolului. Are marea calitate de a oferi materialul brut, adevarul trist, adevar de la care pleaca discutia despre jocuri de noroc. Nu pot sa neg gravitatea adictiei de jocuri de noroc, insa nu sunt convins ca interzicerea ar fi o solutie.