Norway. Today – Godot Cafe-Teatru – D-butan-T 2017

Norway. Today de Igor Bauersima
Traducere: Victor Scoradet, Claudia Machedon
Distributie:
Julie – Ana Cretu
August – Voicu Aanitei
Regie: Claudia Machedon
Scenografie: Andreea Moisescu
Mișcare scenică: Mariana Gavriciuc
Video: Radu Barbu
Light design: Dan Olteanu
Produs de Godot Cafe-Teatru, vazut (si) la D-butan-T 2017

Poza luata de pe Yorick

Norway. Today – Opinie LaTeatru.EU

 

 

 

Am vazut spectacolul Norway. Today acum cateva luni bune, la Godot. Desi imi placuse, desi ma prinsese, ma tinuse in priza, nu am putut scrie nimic despre el pana acum. Pur si simplu scriam, stergeam, scriam, iar stergeam si nu eram multumit de ce citeam. Aveam impresia fie ca nu spun nimic, fie ca spun prea multe.

Fie ma luam de sinucigasi, spunand, ceea ce stiti deja, ca intr-o proportie covarsitoare isi merita soarta, fie vorbeam serios despre problema sinuciderilor.

Intre timp, am revazut spectacolul in cadrul festivalului D-butan-T 2017, de la Sfantul Gheorghe. Fara sa ma bucur in vreun fel, judetul Covasna, alaturi de judetul alaturat Harghita, detin recordul nedorit al sinuciderilor din Romania. Un text gandit undeva departe, spectacolul gandit la Bucuresti, insa jucat la Sfantu Gheorghe, intr-o zona propice sinuciderilor. Si nu, in afara de faptul ca ungurii se sinucid mai mult decat oricare popor european, nu exista nicio explicatie psihologica ori sociologica. Statistica ne spune un lucru pe care nimeni nu-l poate explica, nu-l poate teoretiza.

Pe scurt, spectacolul poate fi rezumat astfel: o tanara Julie intra pe un chat dedicat special sinucigasilor, intreband cine ar vrea sa mearga cu ea sa se sinucida impreuna. Nu vrea sa faca asta singura, vrea s-o faca alaturi de cineva. Cineva cu aceleasi intentii, deci nu alaturi de cineva care ar vrea doar sa se uite la ea cum moare. Il gaseste pe August, cei mergand impreuna in aceasta aventura. Ultima aventura. Ajunsi acolo, in indepartata si inghetata Norvegie, cei 2 ajung sa se cunoasca, intai si intai pe ei insisi. Va las pe voi sa descoperiti cum se termina totul, care este decizia lor finala.

Acum, revenind la inceputul articolului, trebuie sa va marturisesc ceva: atunci cand nu cunosc un text, cand nu stiu ce se intampla, sunt furat complet de „actiune”, de desfasurarea ei. Drept urmare, stau concentrat, cu sufletul la gura,  sa vad cum se termina si constat la final ca nu am fost atent la aproape nimic. Nu-mi mai aduc aminte nimic din decor, nu pot spune neaparat daca actorii au jucat sau nu bine, nu ma pot pronunta asupra regiei. Din acest motiv acum 1 an si ceva, la un festival din provincie, un regizor localnic imi spunea ca la ei in oras (orasul fiind Arad) ai ragazul sa vezi de mai multe ori un spectacol. Ii vezi parcursul, poti avea o privire de ansamblu asupra lui. Noi, bucurestenii, nu avem aceasta posibilitate, avand prea multe spectacole. Si, daca suntem critici (personal, nu sunt, fug ca dracu’ de tamaie de aceasta titulatura), gresim atunci cand analizam un spectacol doar prin prisma unei singure reprezentatii.

Ce s-a intamplat in cazul Norway. Today? Pai prima oara, acum luni bune, fusesem impresionat de spectacol. Textul, caci de fapt despre el este vorba, ma prinsese. Nu fusese atent aproape deloc la scenografie, la interpretarea actorilor, la muzica. Eram acolo, alaturi de ei, traiam alaturi de ei. Or fi jucat ei slab un text foarte bun? Memoria mea imi spune ca nu, dar n-as baga mana-n foc

Am revazut spectacolul la Sfantu Gheorghe si, deja stiind ce se intampla, cum se termina, am fost atent la detalii. Scenografia mi-a placut, albul ala murdar, care numai estetic nu poate fi numit, mi s-a parut sugestiv. Actorii, insa, cu parere de rau, m-au cam dezamagit. Si, de fapt, m-au dezamagit pentru ca atunci cand am intrat in sala credeam ca voi fi impresionat. Ca voi fi dat pe spate. Ca ma vor face sa-mi reamintesc de ce-mi placuse enorm la prima vizionare.

E drept, este posibil sa apara acel fenomen, pe care l-am mai observat cu alte ocazii: actorii se evolueze sub valoarea lor „in deplasare”. Un spectacol se joaca cel mai bine la el acasa, acolo unde a fost gandit. Cand el este scos din casuta lui, din carapacea lui, el, spectacolul, poate parea mult mai slab decat este.

Nu stiu cum sa explic, dar azi mi s-a parut c-am vazut 2 actori care pareau certati. Nu doar ca n-aveau niciun pic de chimie intre ei, ca nu se atrageau, ci dimpotriva: pareau 2 magneti de acelasi pol.

Ar mai putea fi o explicatie: spectacolul si-a pierdut vigoarea, si-a pierdut valabilitatea. El a fost un spectacol de licenta. De obicei, aceste spectacole au viata scurta, deseori personajele corespund (doar) acelei perioade din viata actorilor. Poate pe cei 2 textul nu-i mai reprezinta, poate acum sunt cu gandul la alte proiecte.

Si, ca de obicei, adevarul poate fi un mix al tuturor celor 3 chestiuni de mai sus. Poate actorii au jucat, intr-adevar, mai slab decat la Bucuresti, poate au jucat si joaca mai slab decat acum aproape 1 an si, poate, nu au jucat stralucit nici cand l-am vazut eu, dar atunci n-am bagat eu de seama.

Dar, si aici este un mare dar, daca un spectacol slab interpretat m-a atras atat de mult inseamna ca textul este cu adevarat bun. Ceea ce tind sa cred, este un text de exceptie.

Si apropo de locatie, ma bucur ca s-a jucat la Sfantu Gheorghe si ca-n sala au fost foarte multi tineri. Poate ei, tinerii, au inteles mesajul si daca vor avea vreodata ganduri suicidale (repet: este o zona unde rata sinuciderilor este exagerat de mare, inexplicabil de mare), poate-si vor aminti de spectacol. Poate acest spectacol va salva, peste ani, vieti. Iar daca vreunul dintre cei prezenti, tineri ori batrani, a avut deja astfel de ganduri, sper ca acest spectacol sa le confirmat faptul ca acele ganduri erau stupide, ca decizia de A NU isi lua zilele a fost cea corecta.

Norway. Today se joaca in Bucuresti la Godot si merita sa mergeti sa-l vedeti. Veti sta cu sufletul la gura alaturi de protagonsiti pana la final. Si, din pacate, desi cumva mi-as dori sa vad acest text pus in scena cu niste actori mai importanti, mai carismatici, imi dau seama ca, de fapt, este un text care se preteaza mai ales la actorii tineri. Ei sunt cei mai credibili in astfel de roluri. Iar daca ati avut vreodata ganduri suicidale, spectacolul devine un MUST-SEE. sa nu ziceti ca nu v-am zis. Salutari TEATRALE tuturor!

 

2 comentarii la „Norway. Today – Godot Cafe-Teatru – D-butan-T 2017

  1. O prelucrare dupa acest text a fost pusa in scena la Sfantu Gheorghe acum cativa ani sub titlul IN ZAPADA. Actorii erau minunati (Claudia Ardelean si Ion Fiscuteanu jr.) , si foarte multi tineri l-au putut vedea la acea data. Spectacolul a fost personalizat acestei zone tratand exact problema specifica mentionata de dumneavoastra.

Lasă un răspuns