Nu sunt Turnul Eiffel – Teatrul de Comedie

Nu sunt Turnul Eiffel
de Ecaterina Oproiu
regia: Dragos Huluba
costume: Doina Levintza
ilustratia muzicala: Luca Rusu
Distributie:
Ea – Anca Dumitra
El – Dan Radulescu
Tanti – Andreea Samson
Manti – Violeta Huluba
Batranul domn – Dragos Huluba
Pianistul – Luca Rusu
Nu sunt Turnul Eiffel – spectacol vazut pe data de 10 februarie 2024, la Sala Studio a Teatrului de Comedie

Nu sunt Turnul Eiffel – Opinie LaTeatru.Eu

Numele Ecaterinei Oproiu nu mai spune nimic generatiei actuale. Cei traiti in comunism o cunosc si o respecta. Multi dintre ei considera ca au invatat cinematografie de la ea, ca fara ea cultura lor cinematografica ar fi fost mult mai mica.

Piesa ei de debut, Nu sunt Turnul Eiffel, este considerata una dintre bijuteriile dramaturgiei romanesti din acea perioada. Pentru a o intelege pe deplin, trebuie inteles si contextul social-politic din acele vremuri: ea corespunde perioadei de dezghet, de maxim liberalism a regimului comunist de la noi.

Nu am citit textul original, eu doar am vazut excelenta montare a lui Dragos Huluba de la Teatrul de Comedie, insa plec de la premisa ca nu a modificat foarte multe replici. Multe lucruri auzite acolo m-au mirat, admir curajul dramaturgei de a scrie acele lucruri, fie si-ntr-o perioada de relativa liberalizare.

Nu sunt Turnul Eiffel este un road-play care porneste de la o “nenorocire”: doi tineri pierd autobuzul, ultimul autobuz care-i putea duce la destinatie. Pentru el era mai grav decat pentru ea, caci drumul lui avea o finalitate precisa: trebuia sa ajunga la un examen. Ea nu se grabea nicaieri, asa ca pentru ea pierderea nu era nicidecum o nenorocire.

Drumul pe care-l fac impreuna se transforma in povestea vietii lor, pe care o scriu si o rescriu de cate ori vor, dupa bunul plac. O construiesc pentru ca apoi s-o distruga pentru a o lua de la capat. Ce usor ar fi daca vietile noastre ar fi la fel, daca le-am putea reconstrui de la 0 de fiecare data?

Nu sunt Turnul Eiffel este un spectacol care te plimba din vis in realitate si inapoi in vis intr-un mod atat de brutal si totodata atat de placut incat la final nu-ti mai poti da seama ce ai vazut, respectiv ai trait. In esenta, spectacolul vorbeste despre iubire, dar care ar trebui sa fie concluzia spectacolului? Ca iubirea este imposibila chiar si-n vis?

Spectacolul incearca sa raspunda la intrebarea Ce e iubirea, dar in loc sa dea raspunsuri, te baga mai mult in ceata. Insa cine ar vrea sa gaseasca raspunsul la aceasta intrebare intr-un spectacol de teatru? Fie poate sa experimenteze, sa se dea singur cu capul de prag, fie poate sa renunte la a cauta.

Pentru cei iubitori de istorie si de politica, Nu sunt Turnul Eiffel ne arata si o alta societate. Una care difera radical de societatea actuala prin absenta tehnologiei. Simpla premisa a spectacolului, ratarea autobuzului si drumul pe care cei 2 sunt nevoiti sa-l faca PE JOS, in disperare de cauza, este imposibila in zilele noastre. Ai chema un blabla car, ai suna un prieten, ai face ceva care intr-un final te-ar duce la destinatie. Cu costuri majore, dar te-ar duce.

Si ar face imposibil visul pe care cei 2 il traiesc.

Nu pot sa inchei fara sa semnalez 2 articole gasite online despre acest spectacol. Unul este o mini-recenzie in revista regal-literar, dar al doilea articol este mult mai interesant. Mult mai ofertant. Trecand peste referintele politice, peste oamenii pomeniti acolo, pe care ii puteti aprecia ori dimpotriva, ii puteti dispretui, mi se pare relevant faptul ca autorul se foloseste de titlul acestei piese, pe care o considera reper cultural. Un reper pe care cu totii ar trebui sa-l cunoastem.

Uitati inca un motiv pentru care ar trebui sa mergeti sa vedeti (si) aceasta montare a textului Nu sunt Turnul Eiffel. Un text care NU ar trebui nicicum sa se piarda in negura uitarii, un text inca actual, inca relevant. Inca ofertant pentru regizori. Si un text care ar trebui sa fie un reper cultural. Oare pentru cati dintre noi este asa ceva? Recunosc, desi auzisem de text si de autoare, nu stiam nimic altceva pana sa vad spectacolul. Nu ma laud, ci dimpotriva.